Căutări, rătăciri, popasuri de-o lună sau ani prin noianuri de gânduri, pași timizi pe căi întortocheate din suflete rănite. Încercări reușite sau eșuate de a înțelege mecanisme de gândire abstracte, complexe, ori naive și absurde…

Așa suntem noi, ne zbatem continuu să înțelegem lumea, viața, sperând ca în final să ajungem într-un punct unde să spunem: “da, acum știu de ce și cum să fac..”.

Ajutăm și ne ajutăm pe noi înșine, reușind să ne cunoaștem și înțelegem mai bine puțin câte puțin, în fiecare zi, de parcă am desface un ghem de ață, încurcat intenționat de o fantomiță jucăușă. Ea stă deoparte și privește cum noi ne străduim să ajungem la capătul firului, ca să arătăm cât suntem de pricepuți, când de fapt ghemul înțelegerii nu are sfârșit. Așa că.. face haz pe seama noastră, dar.. nouă nu ne prea vine a râde…! Continue reading →

Nu am văzut prea multe curcubee în viața mea, dar cel de anul trecut a fost uimitor de frumos, clar și deschis! Încă îmi amintesc senzațiile trăite.. M-am minunat, am râs de fericire și nu am putut minute în șir să-mi iau ochii de pe cer..

Fetița mea mi-a spus că sunt ca un copil 🙂 , și nu înțelege ce mare lucru poate fi, sau de ce sunt așa entuziasmată.. “Ok, e frumos, dar filmele de pe Disney sunt mai interesante…!” Așa că a revenit liniștită în fața televizorului. 🙂

Hm.. cine e de fapt copil în ziua de azi? 😀

Cum apar curcubeele ?.. m-am întrebat din nou, deși am învățat demult asta la școală. Dar eu “sunt copil”, așa că ..pot uita. 🙂

“Curcubeul este un fenomen optic care apare când lumina Soarelui suferă fenomenele de refracţie, reflexie şi difuzie la întâlnirea cu picăturile de apă din atmosferă…” (admin@scientia.ro)

Nu cred că există oameni care să nu se bucure măcar puțin când văd un curcubeu, imensul arc multicolor. Și nu pot să nu mă gândesc: ce poate fi la fel de frumos ca acest fenomen? Continue reading →