Monthly Archives: August 2014

Iubind iubirea.

sunsetPL

“Am avut norocul să aflu că dragostea este unicul adevăr important și absolut, într-o viață care nu ne dă decât daruri relative.”- Octavian Paler (“Convorbiri cu Octavian Paler”)

De ce vrem dragoste?

Răspunsurile pot fi variate, dar primul care-mi vine în minte este.. pentru că dragostea amplifică frumusețea vieții.

Când iubești, un banal răsărit de soare are o semnificație aparte, iar muzica îți scotocește mai profund mintea și îți îmblânzește simțurile.

Dacă marea te îmbie sau îngândurează.. e un alt fenomen interesant de urmărit. Dar cert e că.. atunci când iubirea te-a acaparat, marea pare a vorbi.. exact pe limba ta. 😉

Toate aceste stări sunt oarecum ‘dictate’ și influențate de sentimentul care ne domină mereu, dându-ne aripi, sau coborându-ne cu putere în adâncul pământului. 

Și totuși.. de ce vrem dragoste? Nu spuneam noi că vrem independență? De ce această schimbare? Poate.. pentru că ne dorim să găsim un celălalt, care să confirme că suntem o altă minune a lumii, nedescoperită încă..?!

Sau pentru că, oricât de narcisiști am fi, iubirea pentru noi înșine se dovedește mereu a nu fi suficientă pentru a ne simți bine?!

Ușor-ușor, ajungem să înțelegem că, deși ne cunoaștem mai toate defectele, vrem acceptarea acestora și oarecum ridicarea lor la rang înalt. 

Avem atât de multe dorințe, pe care sperăm ca cineva să le asculte, aprobe și.. poate chiar să ne ajute să le îndeplinim.. Dacă nu, cel puțin să ne susțină și încurajeze! 

Vrem asemănare, dar și complementaritate. Vrem înțelegere și siguranță, dar și senzații tari. Vrem liniște și relaxare, dar nu atât de multă încât să cădem în amorțeală. Vrem cuvinte și fapte, împletite cu măiestrie, precum firele unei țesături de mare finețe.. 

Dar.. ce amestec are DRAGOSTEA în toate acestea? Continue reading

Pe drumul tău..

sunset

Pentru a accepta ajutorul, trebuie mai întâi de toate să simți această nevoie și să fii pregătit a recunoaște deschis acest adevăr. De cele mai multe ori, presiunea celorlalți asupra noastră ne poate îndemna să opunem și mai multă rezistență, să negăm orice și să ne încăpățânăm a trai într-o permanentă luptă cu ei și ideile lor..

Și-atunci.. care este câștigul? Stresul ambelor tabere și o nesfârșită contradicție, care va consuma energia și va stoarce răbdarea până la ultima picătură, dând vieții coordonate noi, sau chiar forțând-o a pluti în derivă!!?? 

Timpul necesar înțelegerii și conștientizării necesității de a primi ajutor diferă de la persoană la persoană, și nu se poate estima precis dacă va fi nevoie de “o viață de om” sau doar de câteva clipe..

Când situația e cronică, ultima variantă iese din discuție. (Să nu uităm: obișnuința este a doua mamă!)

În toată această perioadă de așteptare, este bine să te concentrezi asupra lucrurilor cu adevărat importante pentru tine, cum ar fi a-ți trăi viața în cel mai plăcut mod 🙂 și a nu insista la nesfârșit, spre a-l convinge pe celălalt să coopereze. 

Până la urmă, fiecare este responsabil de situația în care se află, iar ceilalți îi pot fi doar sprijin, atât de mult timp cât consideră ei că are sens să aștepte ca ‘miracolul schimbării’ să se întâmple. 

Așadar, ai răbdare, dar nu uita de tine și nevoile tale! Continue reading

Acceptarea ajutorului

mac

Cunoști pe cineva care, în ciuda faptului că este conștient că are nevoie de ajutor, nu vrea să îl accepte, și nici nu recunoaște că are un comportament ‘altfel’, care ar trebui pe alocuri schimbat?

Cunoști un om drag, aflat într-o stare care știi sau simți că îl afectează, măcinându-l interior, dar care nu vrea să facă nici un demers în vederea îmbunătățirii relatiilor cu cei din jur, dar mai ales cu sine însuși?

Știi pe cineva care simți că suferă, posibil chiar neînțelegând exact cauza, dar care vrea să păstreze aparența unei situații de viață firești, din dorința de a nu fi nevoit să se ‘dezbrace’ în public (fie chiar un așa-zis ‘public’ constituit numai dintr-o singură persoană)?

Ești tu însuți afectat de toate acestea, dar mai ales de faptul că sperai ca lucrurile să ia o întorsătură pozitivă, în ciuda situației de început, și să simți îmbunătățiri care să te motiveze a avea răbdare și înțelegere vizavi de tumultul în care te-ai aruncat, plin de entuziasm și speranță? Continue reading

Chef.. de viață

life

M-am trezit azi-dimineață că nu simțeam nicio tragere de inimă spre a face vreun anumit lucru.

Ce-i drept, nici nu aveam ceva urgent de rezolvat, așa că am preferat să îmi ascult corpul și să încerc să înțeleg ce se întâmplă, fără a mă învinui sau a căuta imediat motivul acestei stări de fapt.

Cu toții avem parte de astfel de momente, în care simțim o amorțire generală, și nu știm ce anume provoacă schimbarea aceasta, pe care nu ne-o dorim deloc. 

În ciuda acestui fapt, am convingerea că, în astfel de perioade, deși aparent nu facem nimic, în realitate mintea lucrează; își pune întrebări și crează legături, rămânând aproape la fel de neobosită ca și mai înainte, când era vizibilă partea noastră efectiv activă, care entuziasmează și impresionează. 

Majoritatea surselor media ne îndeamnă ‘să trăim viața din plin’, făcându-ne să ne simțim parcă obligați să fim fericiți și permanent entuziaști la apariția noului, întocmai cum spunea Francois Brune în cartea sa “Fericirea ca obligație”.

De fapt, este normal să simțim din când în când nevoia de-o pauză, fizică sau mentală, pentru a ne aduna forțele și a putea merge mai departe.

Am realizat că, în toată lipsa mea de vlagă, exista dorința de a face anumite lucruri, ca de exemplu a scrie, a face sport, a mânca, a trăi într-un mediu curat (conștientă fiind că nimeni nu mi-l poate asigura în permanență, dacă nu contribui și eu) sau a efectua o activitate plăcută, cum ar fi vizionarea unui film, etc.

Desigur că aceste dorințe variază și ‘conviețuiesc’ în proporții diferite, în funcție de convingerile, posibilitățile și preferințele fiecărui om. Continue reading