Îmi plac câinii! unii dintre voi deja stiți asta. 🙂
Dar.. cunosc foarte mulți oameni care îndrăgesc animalele, așadar.. nu sunt deloc o raritate.
Deosebirea dintre iubitorii de animale constă însă în modul în care înțelege fiecare om în parte ce înseamnă a avea grijă de animale.
A-i oferi o casă unui câine, dacă îți permiți aceasta, desigur, este un gest minunat! Nu vreau să spun suprem, pentru că fiecare ființă merită să i se respecte viața.
Și fiecărui om trebuie să i se accepte și înțeleagă preferința pentru un anumit animal de companie, cu condiția ca acest fapt să nu fie inconfortabil pentru ceilalți.
Dar, așa cum un om are nevoie nu doar de haine, mâncare și o casă decentă, ci și de afecțiune, atenție și încurajare, la fel și un câine trebuie să nu fie privat de toate acestea.
Un animal pe care îl iei spre îngrijire este o responsabilitate majoră, pentru că implică satisfacerea a numeroase cerințe: te angajezi să te informezi cu privire la creșterea lui, să fii permanent atent la comportamentul acestuia și să nu îl neglijezi- asigurându-i atât confort psihic și hrană, cât și.. prezența ta.
Un animal de companie poate fi comparat cu un bebe, care nu poate vorbi, dar simte și are nevoi, ce trebuie satisfăcute.
Așadar, ești perfect responsabil de modul cum acea ființă se va comporta și dezvolta, cu excepția faptului că moștenirea ereditară nu este ceva ce poți schimba în vreun fel, pentru că nu tu i-ai dat viață acelei ființe, și tot ceea ce decurge din acest fapt nu poți decât să accepți și atât.
Făcând o paralelă, noi, oamenii, ne implicăm în relații cu alți oameni și ne dorim să fim mereu entuziaști, să ne surprindem plăcut unul pe celălalt și să ne îmbogățim mental și spiritual, așa încât să simțim că depașim limite și ne transformăm în ceea ce dorim.
Și noi vrem atenție, afecțiune și încurajare, și suntem conștienți că numai așa vom putea să ajungem la un nivel care să ne reprezinte în mod corect.
Dar uităm că relațiile noastre sunt tot precum niște bebeluși, care trebuie să se dezvolte, necesită rabdare, implicare și devotament. Lipsa acestor ingrediente provoacă incertitudine, dezorientare și teamă. Frustrarea crește, durerea se instalează, și apoi ne este teamă să mai acordăm încrederea altcuiva.
De fapt, de modul cum se dezvoltă acea relație sunt responsabili ambii parteneri, pentru că amândoi contribuie, modelând-o zilnic.
Tindem să învinovățim pe celălalt pentru toate neîmplinirile noastre, dar.. uităm că “bebele” crește frumos doar în permanenta supraveghere a tuturor celor implicați în dezvoltarea lui. Altfel, multe accidente neprevăzute și nedorite se pot întâmpla!
Așa cum multora ne plac animăluțele pufoase, gingașe, iubitoare și bine educate, tot la fel multora dintre noi ne place să avem o relație armonioasă, care să ne confere liniște și prețuire. (Spun multora, pentru că mai sunt și persoane care preferă ‘independența’.)
O relație implică responsabilitatea noastră de a menține constantă disponibilitatea de a o alimenta prin atitudine, gesturi și fapte care să nu-l rănească pe celălalt, ci mai mult, să îi dovedească mereu și mereu dorința de mai bine, mai frumos și mai plin de iubire.
E ca un izvor nesecat de prețuire, bucurie de a fi alături și apreciere, vizavi de tot ceea ce înseamnă prezența celuilalt în viața noastră.
O relație în care celălalt îți aduce zambetul pe chip, te valorizează și înalță în ochii tăi. Desigur că nu trebuie să cazi în extrema de a face din aceasta scopul ei, fiind normal să iți cunoști deja propria valoare încă dinainte de a începe o relație.
Plină de imperfecțiuni și nereguli, momente grele sau chiar obositoare, relația care te împlinește, cred eu, este cea la care nu ai renunța, oricât de multe tentative mentale ai avea să o înlături, în momentele inerente de criză.
Atâta timp cât omul de lângă tine îți recunoaște valoarea, te apreciază pentru eforturile făcute, nu îți subestimează sensibilitățile și nu uită de importanța atracției fizice și mentale, deraierile de la traiect vor fi din timp înlăturate și drumul împreună va fi continuat.
Și nu oricum, și nici doar de dragul de a păstra o aparență, ci menținând ritmul oarecum constant și în aceeași direcție..
Relațiile, pentru a fi păstrate într-o bună formă, necesită efort susținut din partea celor implicați. Și, așa cum și unui cățeluș trebuie să îi câștigi încrederea, deși nu poate ‘cuvânta’, să ne bucurăm că noi avem acest privilegiu și să îl folosim în mod util, împletindu-l cu fapte.
(Să nu uităm că prietenii noștri câinii doar asta fac și le reușește foarte bine.)
Așadar.. ai grijă mereu de ‘puppy’ al tău, ca să crească mare și frumos, așa încât să îți fie devotat și să îți aducă bucurii zi de zi! 😉
“Iubirea înseamnă a fi doi şi a nu fi decât unul. Un bărbat şi o femeie ce se topesc într-un înger.”-
Victor Hugo