Când simți că viața mustește în tine, fă ceva cu ea!
Plimbă-te, citește, vizitează-ți prietenii, iubește, zâmbește, cântă, dansează, admiră tot ce se poate admira în jur și vorbește cât poți de des cu cei dragi. Fă tot ce te bucură și îți trezește entuziasmul!
Alungă plictisul, făcându-ți planuri concrete și realizabile. Gândește-te care ar putea fi etapele spre împlinirea lor și treci la treabă!
Încercând în fiecare moment să clădești ceva frumos în viața ta, să ajuți un suflet, să dăruiești iubire, atenție și timp celor dragi, te vei hrăni în plan psihic și afectiv și vei da un plus de culoare vieții.
Deși știm că ea este limitată, nu ne amintim conștient acest fapt decât atunci când într-o zi, un suflet apropiat dispare dintre noi.
Abia atunci ne punem întrebări, ne propunem să nu mai repetăm greșeala de a lua viața drept garanție și ne întristăm la gândul că poate nu ne-am bucurat din plin de minunea de a fi aici.
De curând, cineva tânăr și vesel, cunoscut mie, a plecat dintre noi. Ca orice om care uită deseori de perisabilitatea vieții, constat că nu am rostit tot ce trebuia rostit, sau am evitat, crezând că încă nu e momentul, sau că e destul timp să o fac. Dar dacă nu..?
Cuprinsă de toate aceste gânduri, mi-am propus să renunț să amân și-am decis:
Cine e important pentru mine trebuie să știe asta.
Cine știe să mă asculte și mă ajută la momentul potrivit merită să știe că apreciez gestul făcut.
Cel ce îmi umple inima de bucurie și lumină va simți același lucru dacă va afla cât de mult conteaza aceasta pentru mine; așadar, voi fi deschisă și îi voi spune ce simt! 😉
Haideți să spunem ce gândim, ce vrem și toate celelalte lucruri pe care inima cere să nu le mai ținem ascunse.
Viața nu te așteaptă la infinit!