E foarte plăcut să avem prieteni. Cu cât sunt mai onești și mai apropiați sufletului nostru, cu atât ne simțim mai confortabil in universul în care trăim.
Dacă avem cui împărtăși durerile, viața este mult mai puțin dură; cât despre bucurii.. ele se dublează ca intensitate, în prezența celor dragi! 🙂
Cu toții știm însă că prieteniile sunt diferite, nu doar ca și trăire, ci și ca tip. Unii oameni știu să încurajeze, alții știu să aline, unii știu să dea sfaturi valoroase, alții să fie buni confidenți, iar alții îti pot da curajul de a-ți depăși limitele..
Uneori apreciem durabilitatea în timp a unei prietenii, alteori punctele comune, uneori admirăm puterea de empatie, alteori forța pe care o degajă, sau numai simțul umorului pe care unii oameni îl dețin..
Și pentru că știm că suntem unici și avem principii de viață diferite, înțelegem și că trebuie să ne tolerăm și acceptăm așa cum suntem, pentru a fi la rândul nostru acceptați!
Dar.. oare când și cum ajungem să credem că cineva ne este prieten și când stabilim că această ‘cotă’ nu s-a atins?…
Cred că numai noi înșine putem răspunde unei astfel de întrebări, pentru că fiecare dintre noi are propria scară de valori, raportată la orice. Și, oricat de mult ar încerca cineva să ne convingă de importanța cuiva în viața noastră, sau respectiv de aportul negativ al acelui om, numai noi știm ce simțim și ce vrem să avem aproape.
Când ne gândim la prietenie, nu vrem să facem vreo diferență care să se refere la sexul celor implicați.
Și totuși.. cât de mult se schimbă situația dacă suntem prieteni apropiati cu cineva de sex opus??
Ideea de prietenie, în sensul comun al cuvântului, e agreată de toată lumea, și credem că nu ne deranjează niciun fel de prietenie. Dar.. când aceasta capătă un înțeles aparte, care duce spre detalii ușor intime, începem să analizăm mai bine situația și vrem să fim convinși ori că celălalt ne-a înțeles bine intențiile, ori să convingem pe ceilalți de bunele noastre intenții. 😀
Suntem ‘doar’ prieteni– se spune în mod obișnuit, atunci când ceilalți interpretează în alt fel situația, încercând parcă să delimităm (imaginar) teritoriul.
De ce ne facem griji?
Pentru că există atracție! Și pentru că știm, maturi fiind, că o prietenie alunecă ușor spre ‘panta iubirii’. Nu că asta ar însemna decăderea, ci mai degrabă moleșeala sufletului.. 🙂
Și.. conform situației, acea prietenie este considerată a fi firească sau nu- de tine sau de ceilalți.
De obicei, existența unei relații stabile încurcă lucrurile, pentru că o relație înseamnă din start delimitarea teritoriului. Într-un fel, începem să înțelegem comportamentul animalelor, care luptă pentru a-și cuceri partenera, sau pentru a o apăra.
Dar.. oare chiar nu putem să acceptăm prietenia partenerului cu altcineva care ar putea fi considerat și atractiv, nu doar inteligent sau empatic?
Se pare că nu, atunci când există motive de suspiciune.. Sau când nu suntem suficient de siguri de seriozitatea și rezistența la tentații a celui cu care împărțim viata! dar, mai ales.. când încrederea în noi înșine e extrem de scăzută.
Pentru că vrem ca noi să fim vazuți drept atractivi, inteligenți și plini de umor.. și nu ni se pare plăcut să ni se ‘încalce’ teritoriul.
Dar.. dacă avem astfel de doleanțe, ar trebui să ne gândim dacă noi le îndeplinim.
Vrem să fim vazuți drept atractivi? Atunci.. să avem grijă de corpul nostru, amintindu-ne mereu că acesta este o oglindă a sufletului.
Vrem să se spună sau să fim apreciați ca fiind inteligenți? Să citim mereu, să ne autodepășim și să fim continuu preocupați de claritatea gândurilor noastre.
Vrem să fim considerați a avea simțul umorului? Atunci.. să începem a fi toleranți cu noi înșine, apoi și cu ceilalți, așa încât să vedem binele, în orice împrejurare, oricât de întunecată ar părea. Și.. să facem cât mai des ‘haz de necaz’, când e vorba de noi înșine.
Vrem ca cel de lângă noi să nu se topeasca la auzul complimentelor celorlalți? Atunci să avem grijă să nu uităm noi înșine să spunem vorbe frumoase și să ne comportăm ca atare, așa încât să existe concordanță între vorbe și fapte. Numai împletirea celor două aduce sublimul!
Și, atunci, poate că n-ar mai exista loc pentru teama de a fi înlocuit în vreun fel și prietenia cu ceilalți ar fi îngrădită din start de limite, tocmai de cei care o întrețin.
Suspiciunea apare atunci când tu însuți nu ai grijă suficientă de sufletul celui de lânga tine. Pentru că numai atunci un suflet caută alinarea în alt loc.
Fii cald, atent, oferă-i timp și tot ce e omenesc posibil, așa încât să simtă apreciere. Altfel se va găsi altcineva care să vadă clar ceea ce tu vezi încețoșat..
Să nu uităm că suntem oameni și avem nevoie să socializăm cu ambele sexe.
Limitele fac diferența, dar noi înșine trebuie să le stabilim!
Știm că e bine să nu ne lăsăm influențați de ceea ce spun ceilalți și să facem ce credem noi mai bine. Și-atunci.. să cântărim bine totul, să analizăm implicațiile și să alegem ceea ce ne avantajează, asumându-ne totalmente riscurile.
Să privim mereu ambele fațete ale situației- însorită sau umbrită, dar să nu uităm cerul, pentru că norii pot avea o frumusețe la fel de spectaculoasă. 😉
***
PS.: Prieteniile sunt influențate de situație, iar controlul.. îl deținem, sau nu!