Unii părinți spun copiilor că, pentru a reuși să își atingă scopurile, trebuie să insiste.

Ce-i drept, și a persista este o calitate, necesară multora care renunță imediat ce intâmpină dificultăți.

Păcat că sfatul acestor părinți este însă incomplet, motiv pentru care, în ciuda insistențelor, eșecul este inevitabil.

Un părinte bun i-ar spune copilului său că rețeta succesului în viață este să facă ceea ce îi place și îi aduce enormă bucurie. Să insiste adică în acel domeniu care îi aduce satisfacție sufletească, acel ceva care îl entuziasmează, hrănindu-l mental și emoțional. Să insiste atâta timp cât simte că trebuie, măsuratoarea fiind în proprii-i ochi.

Și iarăși din păcate, sfatul acesta, primit de la părinți sau poate alți oameni buni, se aplică deseori oricând și oricum.

Insistenta își are și ea sensul ei. Neînțelegându-l la timp și fiind de neclintit în toate relațiile cu ceilalți, crezând că este general valabil, riști să devii ridicol de obositor.

Astfel, se ajunge la exagerări. Insistăm să credem că ceva început trebuie neapărat continuat.. o relație, un sport, o carte, un obicei, un sentiment, o speranță..

Nimănui nu ii plac eșecurile. Și nimeni nu vrea să sufere. Și să sperăm că nu mulți sunt cei ce în mod voluntar produc suferința cuiva. Dar a insista persistând în greșeli nu ajută prea mult.

Încercând la infinit să lupți pentru a capta atenția cuiva, continuând să faci un sport ce nu îți place sau care nu te avantajeaza fizic, citind o carte ce nu te emoționează, dar vrând să demonstrezi că poți s-o faci (fară a fi lectură școlară obligatorie 😉 ), toate aceste acțiuni au urmări pe care le vei suporta în consecință. Riscul e numai și numai al tău. Și totul se rezumă la timp pierdut, de cele mai multe ori. Continue reading →