Suntem precum niște baterii.. din când în când, trebuie să ne încărcam sufletele cu energie, ca să putem funcționa bine.
Unii dintre noi avem nevoie de liniște, altii își doresc să vadă marea, să se plimbe prin pădure sau doar să își intâlnească rudele, fie ele chiar și enervant de zgomotoase.. 😀
Iar alții au nevoie de toate acestea și încă multe altele, dar sunt momente în care au în special nevoie de Timp ca să își pună gândurile în ordine, stabilindu-și noi priorități.
În orice categorie te-ai încadra și în orice moment al vieții ai fi, ai nevoie de Frumos; de acel frumos care să te pozitiveze și să iți dea curajul și forța de a merge mai departe, chiar dacă te-ai gândit să renunți.
Mi-e greu să cred că exista cineva care să vrea a trăi într-un haos total, căruia să nu-i pese dacă în jur e doar durere, sărăcie și mizerie. Și mi-e imposibil să accept că există vreun om care să își dorească a fi în situația de a trăi toate acestea și să îi și placă.
Și totuși, pentru că știm că există excepții în orice, suntem datori să atenuăm, dacă nu putem stârpi complet răul. Să dăm voie frumosului să biruie, prin modelul propriului exemplu; să fim noi cei care inițiază și persistă în a scoate la suprafață ceea ce este demn a fi păstrat. Să admirăm frumosul, tocmai pentru a-i ajuta pe ceilalți să nu îl ignore.
Sunt momente când obosim să tot încercăm a ne lupta cu morile de vânt. Poate pentru că nu înțelegem că uneori trebuie doar să le privim și să ne vedem de drum?!
Uneori, a lasa voluntar timpul să treacă, fără a acționa după așteptările celorlalți, este doar o modalitate de abandon, având ca scop final Regăsirea de sine.
Nu mai ești sigur de ceea ce vrei și poți, sau cât de mult îți place să faci ceea ce mai demult te acapara total. Vrei o pauză, ai nevoie de ea și îți permiți luxul de a o lua, fără a cere nimănui permisiunea.
Și vrei să înțelegi esența acțiunilor tale, ori să le simți lipsa, tocmai pentru a putea striga din tot sufletul: ‘Știu că pot și încă mă fascinează. A fost doar un moment de respiro, dar am revenit; mai bine pregătit, mai motivat și mai capabil.’
Și uite-așa, reluăm antrenamentul la sală, plăcerea de a citi, dorința de a revedea oameni dragi și de a fi mai deschisi și mai dispuși a le arata recunoștința, de a vizita locuri noi, de a învața o limbă nouă, sau chiar ne dam voie a ne îndrăgosti. 🙂
Vrem să revenim la viață pentru că ne simțim din nou pregătiți să ii simțim vâltoarea și nu ne mai temem de consecințe. Ne-am eliberat de ceea ce am fost și ne-am oferit prețiosul cadou de a accepta că schimbarea este un pas înainte.
Dar ce anume ne-a facut să căpătam acest avânt? Cine sau ce poate fi acel frumos care să ne împingă de la spate atât de tare încât să nu ne mai temem?
Vocea ta interioară, care s-a lăsat sugrumată atât de mult timp, vrea să spună acum tot ce a ținut atât de multă vreme ascuns.
Poate nu ai crezut mai demult, dar ai descoperit că TU ești Frumosul. Tu dai glas acțiunilor tale, chiar și atunci când taci. Tu poți schimba lumea, privind-o cu alți ochi- ai Speranței.
Și atunci, orice-ar fi, nu renunți la Vise. Te ridici, îți scuturi de praf gândurile și mergi semeț înainte. Pentru că întotdeauna există mai bun și mai bine.
Caută deci puterea.. în Tine!