Category Archives: carte

Armonie și Extaz

Ai observat și tu că fiecare casă are liniștea și zbuciumul ei?

Felul cum sunt aranjate lucrurile crează confortul sau, dimpotrivă, disconfortul sufletului nostru, generând o stare de spirit favorabilă sau nu dezvoltării noastre.

Ne putem simți în armonie cu mediul în care ne aflăm dacă acesta e bine aerisit și aranjat după nevoile și stilul nostru, dar mai ales dacă locul ne calmează și energizează în același timp.

Sună probabil puțin contradictoriu, dar îmbinarea echilibrată a celor două stări oferă rețeta bunei noastre funcționări.

Ce ne facem însă atunci când locul este perfect adaptat cerințelor, dar cuvintele și gândurile se zbat, lovindu-se cu putere nu doar de toți pereții casei, dar inevitabil și de cei ai minții, răscolind și dezechilibrând ritmul inimilor noastre fragile?

A înțelege de ce anume avem nevoie nu doar în exteriorul, ci și în interiorul nostru, în vederea decorării cât mai plăcute și a aceluia din urmă, inaccesibil publicului larg, este la fel de important ca și selectarea, achiziționarea și amplasarea obiectelor într-o casă.

Pentru că Mintea și Sufletul sunt tot Casa ta. Una preponderent vizibilă ție, în care gustul rafinat se simte mai ales cu Inima.

Când ajungi să îți înțelegi lipsa Armoniei interioare, sau dezechilibrul dintre corp, minte si suflet, e bine să cauți soluții. Nu există rețete perfecte, așadar nu te aștepta la a primi de la vreun specialist medicamentul minune.

Ceilalți pot observa tristețea sau radierea interioară doar dacă știu a-ți citi bine sufletul, dar numai TU ești în măsură a utiliza intonația potrivită pentru a-ți îmbunătăți relația cu tine și ceilalți.

Tu si numai tu poți scoate la suprafață ceea ce se ascunde înăuntrul tău, alegând a păstra frumosul și binele și îndepărtând ușor-ușor durerea, inconfortul, mânia, anxietatea, frustrarea sau nesiguranța.

Schimbarea atitudinii și comportamentului este o lupta consecventă cu vocea ta critică interioară, care strigă cu putere, vrând a te domina.

Înlătură Agonia, dând voie Armoniei să-ți  pătrundă în casa minții și sufletului, ca în final să poți atinge EXTAZUL.

Metoda Terapiei Vocale propusă de Dr. Robert Firestone  în cartea “Daring to Love” te-ar putea sprijini în demersul tău de înțelegere a barierelor interne și fricilor care te împiedică să iubești frumos oamenii si viața.

Ți-o recomand, cu mult drag!

 

 

 

 

 

Banii și relațiile

Nu am mulți bani și nici nu mă pot lăuda a fi specialist într-ale socotitului; ba chiar dimpotrivă..!! (știu, mare păcat!)

Dar am ceva experiență într-ale relațiilor și vreau să găsesc cumva echilibrul între cele două, ca marea majoritate a oamenilor.

Și totuși, deși am diplomă de specialist în comunicare, am ajuns la concluzia că la capitolul bani și managementul acestora într-o relație încă mai am multe de învățat.

Sperând într-o revenire, am hotărât să mă documentez. Și, cum eu iubesc bibliotecile (si ele pe mine! 😉 ) și îmi place să citesc, am mers să pun planul în aplicare.

De obicei, cărțile apar ca prin minune în fața mea, exact când am mai mare nevoie de ele. Ai ghicit, nu am căutat intenționat o carte despre bani, dar când mă interesează un subiect, legea atracției intră în funcțiune. Sau așa se întâmplă în cazul meu. :))

Într-una din vizitele mele inopinate la bibliotecă, am descoperit o carte care m-a fascinat de la început, în primul rând prin simplitatea și sinceritatea titlului, iar apoi prin cea a conținutului, așa că am luat-o și citit-o aproape pe nerăsuflate.

Eu am citit cartea scrisă în varianta olandeză-‘‘Gedoe om geld” Intieme portretten van geld en relaties, dar există și varianta originală scrisă în limba engleză- “Money goes to the heart of things” Intimate portrets of money and marriage, scrisă de Joke de Walle.

Așa cum ați observat probabil și voi, banii au mare importanță în viața noastră, pentru că ei determină, printre altele, ce putem sau ce nu putem face în cuplu. Si, de cele mai multe ori, ei capătă un rol foarte important în cazul divorțurilor, fiind subiectul multor conflicte dintre parteneri.

Cel ce deține banii deseori deține controlul, și nu de puține ori domină pasiv, dând falsa impresie că tot acel tam-tam este doar în mintea noastră.

Contextul familial emoțional, felul cum am fost educați financiar si situația familială, toate acestea își pun amprenta, ajutându-ne să luăm decizii bune sau mai puțin bune, referitoare la bani.

Interesant la această carte este faptul că te îndeamnă la multă analiză personală, nu numai referitoare la felul cum manageriezi finanțele, ci și la felul cum decurg lucrurile în cadrul propriei (sau a unei posibile) relații intime.

Tocmai de aceea o recomand ca fiind una ce îți va deschide mintea asupra problemelor de cuplu, a relațiilor în general, cuprinzând informații date de o persoană specializată în acest domeniu.

Astfel, vei afla despre etapele procesului de dezvoltare a relațiilor intime descrise de psihologul filozof de origine belgiană – Ferdinand Cuvelier, atât de bine și real descrise încât nu se poate să nu îți stârnească cel puțin zâmbetul!

Tendința de a observa doar asemănările, apoi faza în care diferențele irită și apar conflictele, colonizarea teritoriului și încercarea celui dominant de a-l schimba pe partener, sunt primele trei etape care îndreaptă relația spre faza care va decide viitorul sau încetarea acesteia.

Stadiul de rezistență/opoziție este cel în care diferențele devin mult mai clare și ambii parteneri vor autonomie, astfel că șansele de separare cresc.

În concepția lui Cuvelier, dacă această etapă este trecută cu bine, relația continuă, ajungând în stadiul recunoașterii ambei individualități unice. Acum partenerii caută noi modalități de conviețuire, fără a plăti totuși un preț prea mare pentru această intimitate.

Ultima etapă este denumită de Cuvelier ca fiind cea a adevăratei intimități în relație, stadiul în care partenerii înțeleg și acceptă perspectivele, punctele de vedere diferite și diferențele dintre ei, consolidând relația.

Numărul mare al anilor petrecuți lângă un om nu este deloc măsura bunei funcționalități a relației cu el. Și totuși, scuza aceasta este cel mai des întâlnită în cazul conștientizării unei situații nemulțumitoare, fără șanse de schimbare în bine, fapt ce amână luarea unei decizii. Și nefericirea continuă, în resemnare.

Rata divorțurilor este în continuă creștere, iar motivele ce determină acest fapt sunt nenumărate, dar sigur nu trebuie subestimată importanța factorului bani și evident discutarea acestui subiect delicat.

Citind cartea, în care sunt povestite detaliat diferite situații financiare din câteva cupluri, vei putea afla cum au soluționat alti oameni momente tensionante, abordând cu mai multă înțelepciune acest subiect.

Într-adevăr, banii pot crea o adevărată dramă în viața noastră..! Și totuși, continui să cred că dacă iubirea dintre cei doi este sinceră, dacă există complementaritate și voința de a rămâne împreună este reciprocă, atunci vor fi găsite forța și mijloacele necesare de a găsi calea spre a merge mai departe în același format.

Nu uita: schimbarea este inevitabilă, daca vrei mulțumire, apreciere și îmbunātāțirea propriei vieți!

*** “O afacere care aduce numai bani este o afacere proastă.”-Henry Ford

(La fel stau lucrurile și în cazul unei relații care nu te împlinește.)

Nonconformist

Aspirăm cu toții la o permanentă libertate personală de acțiune și exprimare.

Vrem să demonstrăm, nouă înșine și nu numai, adevăratul nostru potențial, dând dovadă de autenticitate și convingere în propriile credințe și valori.

În același timp, aparținem unui grup/familii/societăți și normele morale și religioase impuse de această apartenență restricționează acțiunile și adâncesc senzația de auto-limitare, suprimând multe dorințe naturale, precum sexualitatea.

Diferențele de opinie sunt privite ori cu fascinație, apreciere și încurajare, ori cu ostilitate, vădită intoleranță și inacceptare.

Deși nesiguri de utilitatea aderenței la grupul sau credințele celorlalți, mulți continuă a-i ramâne fideli, oricat de rigide sau inflexibile ar fi regulile. Pentru că responsabilitatea de a fi diferit este mult prea mare și drumul sinuos sperie.

De aceea, de multe ori, se alege o moarte eroică interioară, visându-se la dreptul la fericire.. într-o altă viață.

Dar omul se naște ca să fie spontan și independent și tinde spre a lupta împotriva autorității reprezentate încă de mic copil prin părinți, tocmai pentru libertatea de a fi el însuși.

În același timp, părinții au propriile așteptări, iar credința lor că autoritatea le trebuie respectată, spre binele copiilor, poate avea repercusiuni precum imposibilitatea de dezvoltare si emancipare. Pentru că obediența descurajeaza dezvoltarea propriilor standarde și valori. Mai pe scurt spus, duce la autolimitare.

Din păcate, nononformistul este tratat cu rejecție, expulsie sau agresiune, pentru că opiniile și credințele lui noi sperie, crezându-se că ele pot distruge adevăratele valori.

Iar atunci când oamenii aleg să își afirme individualitatea și puterea personală și să îmbrățișeze deschis viața, trebuie să facă față vinovăției de a merge într-o direcție diferită de cea mereu impusă de părinți, prieteni sau societate.

În final, vor fi luate decizii dificil de acceptat de ceilalți, iar ei vor trebui să facă față propriei voci critice interioare. Pentru că propriul sine va fi atacat, si mulți nu știu cum să răspundă acelor forțe care reprezintă anti-sinele..

Tehnica terapiei verbale este metoda ce ajută la verbalizarea propriului punct de vedere, suportul terapeutului fiind necesar pentru a ajuta la identificarea și schimbarea gândurilor, cu scopul de a lupta împotriva conformității.

Identificând ceea ce îi descurajează, oamenii pot avea o viată mai împlinită și pot ține piept mult mai bine tendințelor de conformitate și autolimitare.

Să ne amintim mai des că avem responsabilitatea de a scoate la iveală ceea ce e mai bun în noi, tocmai pentru a crea o societate bună, autentică.

”Timpul tău este limitat, așa că nu îl pierde trăind viața altcuiva..Nu lăsa zgomotul opiniilor celorlalți să îți înece propria voce interioară… Și cel mai important, ai curajul de a-ți urma inima si intuiția.” (Steve Jobs)

PS.: Dacă vrei să înveți cum poți răspunde vocii tale critice interioare, sau să înțelegi mai bine în ce constă acest tip de terapie, îti recomand să citești cartea “The self under siege” (Firestone, Firestone and Catlett). Îți va oferi noi perspective pentru a diferenția atitudinile disfuncționale, toxice, și te va ajuta să înveți a te elibera de lanțurile trecutului.

Despre și pentru tine

pizap.com14246296999042

Bibliotecile sunt pline cu cărți, iar cine vrea cu adevărat să citească își găsește timp și o face.

Scuzele dispar, ca prin minune 🙂 , și dau loc acțiunii.

Librăriile sunt de asemenea înțesate cu cărți, și cine vrea cu adevărat să cumpere o carte bună, face economii și cumpără, din când în când, o carte bună, pe care o apreciază la adevărata valoare (în special atunci când face sacrificii ca să o aibă pe propriul raft). 

Sunt milioane de cărți care pot da sens întrebărilor tale și îți vor purifica mintea și sufletul.. 

Acordând prioritate lucrurilor sau acțiunilor cu adevărat importante pentru fiecare dintre noi, ne autostimăm, iar sentimentul ce ne acaparează este de fiecare dată înălțător!

Trebuie doar să concluzionăm cumva ce ne place foarte mult, să dăm glas vocii interioare și să luăm decizii care să ne îndrepte pe drumul care să ne conducă în punctul dorit.

Cumva, mental, trebuie să trasăm o hartă.. și chiar dacă pe alocuri ocolim obiectivul, drumul fiind poate în lucru 😀 , important este să nu ne uităm ținta. 

Întotdeauna este vorba despre sine, nu despre ce cred alții că e mai bine pentru tine, sau despre ce ar fi bine, teoretic, pentru a avea profit financiar.

Pentru că ceea ce faci doar rațional, fără implicare emoțională, la un moment dat te golește interior. Este o durere mută, care într-o zi va vorbi și îți va spune cât de mult ai greșit. 

Emoționalul naște însă creație, iar pasiunea pentru ceva te va determina să nu renunți, în ciuda piedicilor inerente. Și, într-un timp oarecare, roadele vor apare. Vei înțelege atunci foarte bine de ce răbdarea a fost numită “comoara ascunsă”.

**************** Continue reading

Eșuăm.. sau evoluăm?

evolutie

“Cărţile care te ajută cel mai mult sunt cele care te fac să gândeşti cel mai mult. Cel mai greu înveţi când citeşti cărţi uşoare; însă o carte extraordinară care vine de la un gânditor remarcabil este o corabie a gândirii, plină la refuz cu adevăr şi frumuseţe.” – Theodore Parker 

Columnista economică de origine americană- Megan McArdle susținea într-un interviu publicat în ziarul “ Volkskrant” din 17 ianuarie 2015 (Nederland) faptul că eșuarea apare ca urmare a combinației dintre trei factori: nenorocul, deciziile proaste și circumstanțele rele. Apoi, oamenii se focusează cu predilecție asupra unuia dintre factorii enumerați, în loc să vadă adevărul, să caute noi oportunități și să ia atitudine. 

Tot în interviul acordat, ea mai afirma și faptul că vina a tot ceea ce ni se întâmplă ne aparține în întregime (ex.: o casă prea scumpă, o relație distrusă, lipsa unui loc de muncă..), însă nu toți ne asumăm această responsabilitate. 

Deși avea un master MBA (Master of Business Administration) obținut la prestigioasa Booth School of Business Chicago, care promitea o carieră strălucitoare în acest domeniu, într-o bună zi, Megan McArdle decide că jurnalismul este cariera ce i se potrivește.

Totul debutează în momentul în care, după ce lucrase într-o firmă de consultanță, datorită crizei economice rămâne fără loc de muncă, și începe să scrie un blog despre scandalurile financiare ale acelei perioade.

Părinții consideră a fi o nebunie decizia ei de a deveni jurnalist și nu înțeleg cum poate să vrea a-și schimba cariera, având în vedere costurile enorme ale universității pe care o terminase. 

Și totuși, ea își urmează visul!

Scriind pentru site-ul Bloomberg View despre economie, finanțe personale și propriile experiențe, Megan devine una dintre cele mai influente și productive columniste din America. Continue reading

Erau copii..

libertate Dacă ai impresia că..

  • ai o viață grea și e firesc să îți plângi de milă
  • gândești foarte profund, dar ceilalți parcă sunt orbi și nu văd asta
  • nu mănânci suficient de vitaminizat, cum spun cărțile și miile de articole de pe net
  • nu ai o cameră prea drăguță, pentru că ai tăi părinți refuză să îți schimbe mobilierul, așa cum i-ai rugat de mii și mii de ori, sau că nu ai suficiente haine și mai ales nu sunt Nike, Puma, Adidas ori Le Coq Sportif, ca să fii și tu ‘în rândul lumii’
  • nu te plimbi destul prin alte țări, ca alții, pentru că ai tăi părinți nu înțeleg cât de important este să strângă cureaua, ca să te ajute să îți ‘deschizi orizonturile’
  • intimitatea îți este atacată de vecini curioși, care se uită prin gard (sau te privesc cu coada ochiului cum îți intinzi rufele în balcon)
  • aerul e prea poluat și pomii au început prea devreme să își schimbe haina- semn că începe netrebnica de școală 😀
  • franceza, germana, engleza.. sunt limbi teribil de grele, iar timpul tău e oricum prea limitat ca să mai ai chef și de ele, 
  • mama ta nu îți face (sau cumpără) prea des dulciuri, iar tatăl tau insistă prea mult să îți vezi lungul nasului, atunci când uiți să vii acasă la ora potrivită, sau să răspunzi politicos

.. atunci, cu siguranță nu ai citit “Jurnalul Annei Frank!!

Dacă s-ar fi întâmplat asta, ai fi înțeles că și prin anii ‘’40 erau copii care gândeau profund, poate la o vârstă mult mai fragedă decât a ta, și că aveau o viață cu adevărat chinuită. Dar nu se văicăreau, ci acceptau cu stoicism situația, și nu le era sub nicio formă la îndemână să o schimbe cumva. 

Ei erau într-adevar deprivati de multe, comparativ cu tine (poate): mâncare puțină, veche, și în niciun caz nu puteau crâcni că n-ar fi gustoasă, sau să o refuze.

Tot ei, ar fi dat orice să aibă o cameră pe care să nu o împartă cu nimeni, chiar și având piese de mobilier vechi, dar să se poată bucura de intimitatea la care orice copil are dreptul.

Și-ar fi dorit și ei haine, fără a mai conta marca, doar să fie pe măsura lor, nu mici, sau vechi și ponosite. 

Ei ar fi vrut să nu fie plimbați prin lagărele țărilor ‘străine’, pentru că lumea lor dinainte era suficient de largă și mai ales, calmă.

Și ar fi vrut atât de mult să stea lângă familiile lor, nu în camere comune, reci și mizere, unde chiar nu aveau intimitate și nici nu erau tratați ca fiind oameni.

Tot ei își doreau cu ardoare să poată merge din nou la școală, să învețe limbile străine, istoria altor popoare, sau chiar matematica uneori atât de-ncâlcită.

Școala era pentru ei ca un vis! În ea își puneau toată speranța, pentru că era însăși amintirea zilelor frumoase și bune, dar și speranța în apariția unor noi astfel de zile..  

Pe-atunci, dulciurile erau cadouri cu valoare aproape inestimabilă, pe care le consumau cu măsură, și tot pe-atunci erau oameni care apreciau cu adevărat un cadou, oricât de mărunt.. 

Erau copii care înțelegeau când întreceau măsura și își puneau singuri limite.

Erau copii cu o conștiință curată, care țineau cont de sugestiile părinților, care iubeau viața și voiau să se bucure de ea, dar nu li se permitea. 

Erau copii care voiau să privească cerul, să asculte păsărelele, să culeagă flori, să se plimbe fără teamă pe stradă și fără a fi stigmatizati pentru că au o religie sau alta.. Continue reading

Memoria inimii

heartmemory

“Fii recunoscător pentru tot ce ai și vei avea mai mult. Dacă te concentrezi pe ce nu ai, nu vei avea niciodată destul.”– Oprah Winfrey

Sunt cuvinte simple, aparent nu foarte profunde, dar cu o esență indubitabilă: primești atât cât ți se cuvine, corespunzător gândirii tale. Este un îndemn general valabil, a cărui nepunere în practică va genera o permanentă nemulțumire, stare evident nedorită.. 

Când ești recunoscător pentru toate avantajele de care beneficiezi, reușind să fii mereu conștient de importanța celor mai mărunte gesturi sau facilități și apreciind toate oportunitățile ivite în cale, atunci îți iubești cu adevărat viața. 

Iar dacă această atitudine devine una consecventă, cu siguranță vei înțelege că nu ești deloc un om năpăstuit de soartă, cum credeai uneori, când depresia sau tristețea punea stăpânire pe gândurile tale ascunse.

Printre motivele pentru care trebuie să fii recunoscător este și acela că ți s-a mai acordat încă o zi; dacă  va mai exista sau nu un ‘mâine’, nu ai cum să știi! Dar azi a fost.. și ai avut posibilitatea să faci mult bine sau rău, deopotrivă.

Continue reading

Chef.. de viață

life

M-am trezit azi-dimineață că nu simțeam nicio tragere de inimă spre a face vreun anumit lucru.

Ce-i drept, nici nu aveam ceva urgent de rezolvat, așa că am preferat să îmi ascult corpul și să încerc să înțeleg ce se întâmplă, fără a mă învinui sau a căuta imediat motivul acestei stări de fapt.

Cu toții avem parte de astfel de momente, în care simțim o amorțire generală, și nu știm ce anume provoacă schimbarea aceasta, pe care nu ne-o dorim deloc. 

În ciuda acestui fapt, am convingerea că, în astfel de perioade, deși aparent nu facem nimic, în realitate mintea lucrează; își pune întrebări și crează legături, rămânând aproape la fel de neobosită ca și mai înainte, când era vizibilă partea noastră efectiv activă, care entuziasmează și impresionează. 

Majoritatea surselor media ne îndeamnă ‘să trăim viața din plin’, făcându-ne să ne simțim parcă obligați să fim fericiți și permanent entuziaști la apariția noului, întocmai cum spunea Francois Brune în cartea sa “Fericirea ca obligație”.

De fapt, este normal să simțim din când în când nevoia de-o pauză, fizică sau mentală, pentru a ne aduna forțele și a putea merge mai departe.

Am realizat că, în toată lipsa mea de vlagă, exista dorința de a face anumite lucruri, ca de exemplu a scrie, a face sport, a mânca, a trăi într-un mediu curat (conștientă fiind că nimeni nu mi-l poate asigura în permanență, dacă nu contribui și eu) sau a efectua o activitate plăcută, cum ar fi vizionarea unui film, etc.

Desigur că aceste dorințe variază și ‘conviețuiesc’ în proporții diferite, în funcție de convingerile, posibilitățile și preferințele fiecărui om. Continue reading

Speranță și vis să-mplinim!

rose2Sunt zile în care pulsul normal scade, soarele e mai puțin arzător și zâmbetele ni se schimonosesc.

Controlul e preluat de pasivitate- negarea sau amânarea rezolvării problemelor reale și închipuite, care se perindă prin mintea noastră. Omogenitatea este perfectă, și-n mod firesc acesta ar fi un semn bun.. dar nu e!

Ne înecăm într-un ocean de amărăciune, savurând fiecare picătură, deși am vrea ca dintr-un moment în altul să apară un vapor salvator. Iar dacă acesta întârzie, așteptăm să se-ntâmple ce-i dat să se-ntâmple, uitând că am putea să înotăm și noi până la acel vapor, chiar dacă momentan e doar o iluzie.

Dar ce-ar fi dacă l-am numi vis, ca să ne păstrăm optimismul și doza de încredere?!

Oare nu e viața aceasta formată din multe vise, care se concretizează doar în măsura în care acționezi permanent, fără a uita de ele? Oare nu e nevoie de un timp și moment anume, până când ele se întrepătrund, transformându-se din gânduri în fapte?

***Gândește: ca să construiești un om de zăpadă trebuie să rostogolești bulgărele un timp, dar mai întâi trebuie să ai zăpada. Apoi.. deși știi că se va topi într-o zi, când bucuria de a-l construi primează, toate celelalte motive de a renunța dispar. ***

Răbdarea, sau aplicarea teoriei picăturii de apă care curge fără oprire, reușind să erodeze, în ciuda aparentei lupte în zadar, ar putea fi soluția rezolvării multor dileme.

A spera, fără a înceta să și acționezi cu pași mici, în ciuda momentelor inerente de slăbiciune și neputință care apar (blocându-ne mintea pentru o clipă), este cu adevărat o dovadă de tărie a caracterului.

Cred că nu e nevoie să ni se spună că acele vise trebuie să fie cu adevărat frumoase, plăcute și utile, nu inumane. Avem nevoie de viitoare modele bune de urmat de către ceilalți, nu de creaturi capabile doar de distrugere în masă! 

A avea răbdare înseamnă să ai capacitatea de a rezista frustrării de moment și presiunii la care te supun ceilalți, sau viața. Înseamnă să accepți poziția de a fi umil, incapabil de a deține controlul lumii tale; nici nu se pune problema întregului Univers!

Înseamnă să admiți că ești om și greșești, că nu poți și nu știi totul, chiar dacă ți-ar plăcea să ai întotdeauna dreptate și să combați, deținând argumente puternice.

Ca să te poți înălța, e nevoie să stai jos, pentru un timp. Doar așa vei aprecia și te vei bucura de avânt. Continue reading

Să iubim cărțile!

books

În goana nebună a vieții, ne pierdem în amănunte, de multe ori iluzorii, și ne îndepărtăm de pilonul existenței noastre- sufletul

Îl ignorăm, voit sau nu, sau îl contrazicem, atunci când faptele se dovedesc a fi altfel decât credințele noastre de moment. Ba chiar ajungem să ne luptam cu el! 

Ne propunem să devenim ceea ce nu suntem și poate chiar ceea ce nu agreăm la ceilalți, doar din dorința nebună de afirmare, sau de a ieși din anonimat.

Vrem să ne evidențiem și uităm de Noi.

În acest tzunami al sufletului, ne putem găsi un aliat de nădejde, care să ne susțină necondiționat. E mereu sensibil la sentimentele noastre, ne alină suferințele și ne oferă soluții de viață, din care ne putem inspira, la nevoie, sau doar putem trage învățăminte. 

Cărțile!

 Nimic mai interesant decât a te transpune în situații pe care poate nu vei avea ocazia să le întâlnești niciodată, dar care te forțează să îți imaginezi cum ar fi dacă..

Te înalță, ajungând să te crezi un Prometeu în devenire, sau te coboară, încât în final accepți că viața ta este infinit mai ușoară și mai plăcută decât a altora.

De foarte multe ori, carțile te determină să îți analizezi sufletul cu mai mare atenție, așa încât să te înțelegi cum n-ai putut-o face până în acel moment. 

Cărțile sunt atât de la îndemână, atât de disponibile a ne asculta și răspunde, în felul lor unic, miilor și miilor de întrebări care se cuibăresc în mințile noastre..

Cum să nu le dai voie să îți invadeze spațiul propriu, când sunt atât de discrete, deschise și directe? Cum să nu le vrei aproape, când ele nu te obligă a da răspunsul la întrebări indiscrete sau imediate, nu îți cer să îți descarci sufletul și nici nu te grăbesc a acționa după propriul lor plac? 

Cum să nu le respecți fidelitatea cu care te însoțesc pe drumul vieții, înțelepciunea cu care te învăluie în permanență, sau sinceritatea cu care își dezvăluie  cele mai ascunse secrete? Continue reading

Înfruntă-ți teama!

pozitivity

Deși poate e greu de crezut, cu toții avem temeri, oricât de stăpâni pe situație am părea.

Sunt însă oameni care ascund foarte bine acest clocot interior- și cred că îl pot ține sub control, datorită experienței, și o altă categorie care își acceptă în mod deschis vulnerabilitatea de moment și caută mereu soluții, apoi le pun în practică. 

Fiind într-o permanentă transformare, avem diferite motive de nemulțumire și vrem continuu să schimbăm ceva în viețile noastre.

Unii rămân, din păcate, numai cu dorința, pentru că frica de a acționa în vreun fel este atât de puternică încât îi paralizează, și acțiunile întârzie să apară. 

Ne e frică să vorbim în public, să comunicăm într-o limbă nouă, sau doar cu oameni noi, să experimentăm situații necunoscute de viață, să conducem mașina, să schimbăm jobul, să nu fim cumva subestimați sau chiar înșelați, să nu ne facem de rușine..

Ne e frică de singurătate, respingere, eșec, mersul la doctor, pierderea iubirii, de bătrânețe.. și chiar de succes! 

Urmarea acestor slăbiciuni este că acceptăm compromisuri care ne scad stima de sine, sau ajungem să ne complacem în situația creată chiar de noi, victimizându-ne, dând vina pe ceilalți pentru neîmplinirile noastre și crezând că este mult prea târziu ca să mai schimbăm ceva. 

Un mare neadevăr! Toate aceste gânduri negre sunt doar în mintea noastră, și colivia în care ne aflăm este una imaginară, făurită chiar de noi. 

Desigur că nimănui nu îi place să trăiască închis, să-și uite toate visele și dorințele, acceptând situația și considerând că trebuie să o “înfrunte”, resemnându-se. Și nici nu este aceasta soluția corectă. 

Pentru că, atâta timp cât teama există în mintea noastră, singura variantă existentă este de a se aprofunda, până în momentul când decizi să lupți cu ea.

Dacă ne gândim bine, teama persistă în noi, pe tot parcursul vieții; numai mobilul ei se schimbă continuu.

Pe măsură ce evoluăm, unele temeri dispar, lăsând loc altora.. Așadar, niciodată nu ne eliberăm complet, pentru că niciodată nu trebuie să stopăm dezvoltarea. Cu fiecare zi ce trece, căpătăm noi și noi experiențe, care ne tot modifică modul cum gândim și simțim. 

Ai să spui poate: “și atunci, ce folos să lupt atât?”.

Dacă vrei să te dezvolți și să experimentezi sentimentul de eliberare, autostimă și mulțumire de sine, să te transformi cum poate nici tu nu credeai că ești în stare s-o faci (dar ceilalți?! ), nu vei sta mult pe gânduri. Îți vei recunoaște slăbiciunea.. și o vei înfrunta. 

Vrei să îți îndeplinești visele? Atunci.. trebuie să experimentezi teama, pentru că fiecare schimbare aduce cu sine frica de nou. Este mai greu să trăiești toată viața cu acea neputință de a depăși teama, decât să lupți să o depășești. 

Teama de la început se poate transforma în timp în groază.. dacă nu acționezi.

Oricum, nu putem scăpa de teamă, atâta timp cât existăm. Putem însă să ne împrietenim cu ea, învățând să o tolerăm un timp, așa încât să ne ajute să ne ridicăm mereu, spre a ne depăși limitele.

Modul cum faci față temerilor determină reacțiile tale viitoare: vei fi puternic, sau te vei simți fără speranță, adânc rănit în propriul eu interior. 

De aceea, urmând sfatul pe care l-am primit citind o carte deosebită prin bogăția exemplelor, toate referitoare la acest subiect, și anume acela de a-ți asuma zilnic un nou risc, oricât de minor ar părea, te va ajuta să te simți mai bine, să dobândești putere interioară și să îți extinzi zona de comfort.

Depinde doar de noi, de fiecare dintre noi, cât de puternici vrem să devenim!

Când îți cunoști sistemele negative din gândire.. deja primul pas a fost făcut. Acestea îți mențin stagnarea, situație deloc favorabilă!

Și este datoria ta să scoți la suprafață propria putere interioară. În ritmul tău, dar să nu refuzi sau să negi faptul că ceva nu merge. 

Procesul schimbării ia timp și necesită consecvență, dar în momentul când realizezi că tu ești singurul responsabil de ceea ce accepți în viață, poți să spui că ai fost binecuvântat. Pentru că noi, oamenii, ne autosabotăm permanent, afirmând apoi cu tărie că nu e vina noastră. 

Învinuindu-i pe ceilalți, sau pe noi înșine, pentru trecutul sau prezentul nostru, uităm că viața e o continuă învățare, și tot ce se întamplă face parte din acest proces; important este să găsim calea și metodele de a depași durerea, pentru a atinge succesul. 

Responsabilitatea pentru viața noastră, cu tot ceea ce se întamplă în ea, este elementul cheie în găsirea fericirii. Este puterea care, de cele mai multe ori, ne lipsește, iar dacă analizăm pe rând toate domeniile vieții, putem descoperi că, de nenumărate ori, delegăm celorlalți responsabilitatea a ceea ce ni se întâmplă. Cu alte cuvinte, le dăm voie (fără a fi deloc forțați), să dețină controlul vieții noastre. 

 Este alegerea noastră dacă vrem să ne simțim mizerabil, umplându-ne mintea de îngrijorare și negativism, sau să privim pozitiv spre ziua de mâine, luând decizii care să ne ridice de la pământ. Iar apoi să mergem drept, având o țintă precisă, care să ne aducă satisfacție și mulțumire. 

Și tot alegerea noastră este dacă vrem să orbecăim prin întuneric, așteptând ca cineva să aprindă într-o bună zi lumina (s-ar putea să așteptăm mult timp!! :D), sau să căutăm singuri acea lumină, inventând-o  chiar, de va fi nevoie. Continue reading

Conștientizarea lui “a fi”..

red trees

Nu de puține ori ni s-a întâmplat, multora dintre noi, să ni se pară că viața este foarte plictisitoare și fadă, lucru care ne-a transpus într-o stare de profundă angoasă.

Ne-am simțit fără vlagă, inutili în fața vieții care continuă în virtutea inerției, străini de tot și toate, lipsiți de o țintă precisă ori un sens anume de-a fi, motivant..

Nimic din ceea ce mai ieri ne entuziasma sau bucura, în acele momente nu ni se mai părea deosebit, important sau atrăgător.

Și-atunci, o multitudine de întrebări încep să ne preocupe mintea (sau așa ar fi bine să se întâmple):

Unde s-a risipit energia noastră?

Unde a dispărut amintirea fiorilor dați de prezența cuiva?

Unde să se fi evaporat plăcerea de a purta discuții lungi cu prietenii, de a vizita locuri noi sau de a te bucura de momentele petrecute în compania familiei?

Cum se face că nu mai dai importanța tuturor realizărilor tale, ori muncii pe care ai depus-o pentru a fi ceea ce ești?

Și cum de nu te bucură faptul că ești sănătos, când alții doar visează să fie, sau că primești atât de multă atenție de la oamenii de suflet, în timp ce alții nu au pe nimeni s-aștepte în prag?

Cum poți să uiți că este o mare oportunitate să poți trăi? Alții ar vrea ca cei dragi să le fie aproape, dar nu se mai poate..

Și cum să uiți de privilegiul de a putea să-ți fie dor.. ?

Sau de a putea să visezi cu ochii larg deschisi că cineva, undeva, în lumea cea mare.. într-o zi te va întâlni și te va iubi cum mereu ți-ai dorit?

Cum să ți se fi șters din minte amintirea zâmbetelor și vocilor copiilor frumoși la suflet, tandrețea animăluțelor mici și pufoase, mirosul parfumat al florilor de primăvară sau al ierbii proaspăt cosite?

Te întrebi vreodată cum de nu se plictisesc pomii să stea nemișcați, florile să înflorească în fiecare an, animalele să aștepte să primească iubirea de la cei cărora nici măcar nu le pasă de existența lor?!

Cum de nu poți să iei exemplu de la fluturașii frumos colorați, care zboară atât de gingaș, în ciuda pericolelor permanente și a unei vieți atât de efemere?

Știu, nu mai ești un copil ca să nu-ți fie jenă să te arăți entuziasmat de-o frunză sau o insectă mică, dar poate că dându-ți voie să fii copil, din când în când, ai scăpa de apatia care nu-ți dă pace… Continue reading

Rătăciri și regăsiri

water

Oare ce este viața?

Dacă ar fi să ne gândim cu ce putem compara viața, m-aș gîndi la un zbor; la început nesigur, temător, fără a avea mereu o țintă precisă, cu ascensiuni și coborâri mai abrupte, sau mai line, fiind totuși singurul mod de a învăța să zbori cu precizie și eleganța, mai târziu. 😉

Zdruncinăturile zborului se manifestă în viață sub forme neașteptate: examene eșuate, relații pierdute, prietenii ce se credeau a fi solide, dar n-au fost, sau poate amintiri răscolitoare legate de oameni care ne rămân doar în suflet, pentru că se despart prea repede de noi…

Dar, neașteptat, îți dai seama peste ani că fiecare zbor, fie el și în picaj, a avut un sens: te căutai pe tine, încercând să-ți dai voie să descoperi cât de multor căderi le poți face față și cum. Continue reading

Ești un ascultător activ?

impreuna

Din când în când, vrem să vorbim celor apropiați despre sentimentele și frământările noastre interioare. Ar fi bine totuși să nu uităm că și ei au nevoie, deopotrivă, să își exprime propriile stări sufletești.

Uneori se pare că nu suntem suficient de pricepuți să le captăm atenția. Oare ei nu știu să asculte și să pună întrebările potrivite, așa încât să stimuleze comunicarea activă, sau noi suntem insipizi în exprimare??

Situația ajunge să pară ieșită de sub control, pentru că nu reușim deloc să exprimăm ce vrem să spunem. Iar când, în sfârșit, o facem, nu mai are deloc același efect, pentru că întreruperile au fost atât de dese și au ieșit de atât de multe ori din raza subiectului propus, încât ajungem să obosim.

Atunci începem să credem că era mai bine să renunțăm la acea discuție, care a devenit în final foarte neplăcută. Continue reading

Rezonanța liderului

lebada

Cei mai mulți oameni se zbat de-a lungul vieții pentru a avea un trai decent și pentru a-și dovedi propria valoare, dar și pentru a se simți împliniți sau pentru a dobândi aprecierea copiilor lor. Nu doar când aceștia sunt mici și nu știu foarte multe despre lume și viață, ci și când cresc și totul capătă formă și fond, sau- mai bine spus- când “tot ce-i neînțeles se schimbă-n neînțelesuri și mai mari” 🙂 , cum spunea Lucian Blaga al nostru…

Desigur, pentru a-ți atinge aceste obiective, trebuie să treci la treabă, pentru că nimic nu apare ca prin magie.

Și, pe rând, își aduc contribuția la această transformare a ta părinții, școala, societatea și viața.. în general, scena în care tu ești cel mai important actor (cel puțin, pentru tine însuți.. 🙂 ).

Cu forțe proaspete, te îndrepți spre “job-ul” visurilor tale, reale sau închipuite, hotărât să te adaptezi cât mai bine noului mediu, pe care ți-l imaginezi plăcut, armonios, relaxant și motivant. Continue reading

Decizii

decizii

“ Încă se mai îndoia de hotărârea lui. Dar începuse să înțeleagă un lucru important: deciziile erau abia începutul unui lucru.” Paulo Coelho (“Alchimistul”)

Sigur și tu și-ai propus, forțat de evenimentele din viața ta, să iei decizii. La fel de sigur e faptul că, oricât de mult ai încercat să îți proiectezi în minte traiectul ce urma a fi parcurs, ori schimbările pe care erai nevoit să le faci, niciodată nu ai putut prevedea torentul în care te vei cufunda, locurile pe care urma să le vezi, ori oamenii pe care urma să-i întâlnești.

Și acțiunile erau de fapt mult mai multe dacât anticipasei tu. Și timpul era mai îndelungat decât considerai tu.. Și multe credeai că vor fi mai simple, sau poate mult mai complicate, dar s-a dovedit a fi complet diferit! Totul s-a produs ca urmare a deciziei luate anterior, care părea a nu fi atât de majoră, atunci când a încolțit în mintea ta.

Abia pus în fața faptelor, începi să realizezi cât de multe modificări se vor produce și.. că amploarea evenimentelor va fi mult mai mare. Este ca atunci când se declanșează un cutremur: începe din epicentru (mintea ta) și se extinde rapid, prin unde de șoc (faptele tale), asupra unei suprafețe mari (atât tu, cât și persoanele apropiate ție, și poate altele- în acel moment necunoscute) și nimeni nu știe exact urmările ce se vor produce; mișcările “cutremurului”  vor zgudui rocile și vor undui “solul”; mai clar spus, în acest nou context, tot Universul tău se va schimba.

Magnitudinea pe scara Richter este o măsură a tăriei cutremurului sau a energiei eliberate din focar sub formă de unde seismice, însă noi măsurăm urmările deciziilor prin sentimentele care ne copleșesc dupa ce intrăm în acțiune și urmăm drumul ales, dar și când finalizăm ceea ce ne-am propus. Continue reading

Comunicarea eficientă în situații dificile

În fiecare zi interacționăm cu diverși oameni, ale căror reacții ne par adecvate situației sau nu. 😉 😀 .

Am vrea să putem controla imediat comportamentul celor cu reacții mai puțin firești 😉 , dar uneori nu se poate. Ce putem face?

Cea mai bună soluție este să ne controlăm propriul comportament, așa încât să determinăm transformarea comportamentului lor într-unul civilizat și constructiv. Este vorba despre a învăța tehnici de comunicare eficientă prin care să îi influențăm pe ceilalți în mod pozitiv, invitându-i la colaborare. 😉

Zuzu

Replicile tăioase sunt din start neproductive, iar mecanismul de apărare și furia interioară determină alte reacții negative (care se declanșează în lanț), cum ar fi descărcarea frustrării asupra altor persoane. Așadar, e bine să le eliminăm fără urmă de regret! 🙂

Ar mai fi o reacție, anume concentrarea pe adevărata problemă, nu pe stările pe care le declanșează aceasta! Mai concret, neintrând în defensivă sau violență verbală, ci doar arătând că îți pasă și vrei să rezolvi problema cu calm, parafrazând și punând întrebări, până când într-adevăr înțelegi despre ce este vorba. Continue reading

Viața în doi

heart

Când doi oameni au sentimente puternice, de cele mai multe ori formează un cuplu “stabil”, care pornește la drum plin de speranțe și vise, având ca și fundament afecțiunea și pasiunea nemărginită.

Și totuși, numai de calitatea relației pe care și-o vor propune unul celuilalt va depinde consistența acestui tot. Păstrarea individualității, în ciuda existenței unității nou formate, este secretul cheie al funcționării armonioase a acestui ”mecanism”.

“Să poți iubi fără să te rătăcești în celălalt” (Jacques Salome) se pare că este cel mai greu, dar și cel mai necesar scut de protecție împotriva pierderii ființei tale, deoarece însăși respectarea unicității fiecăruia constituie catalizatorul durabilității unei relații.

La început, această contopire poate părea o scenă desprinsă din povești, dar pe parcurs e bine să ne dăm seama că suntem doi, nu unul, și că percepem de multe ori același lucru în mod diferit. Continue reading

Ești tu însuți?

tu insuti

Viața noastră este formată din mai multe etape și fiecare dintre acestea se dorește a fi un pas spre urmarea convingerilor noastre, o purificare spirituală care să ne ajute să ajungem la o comunicare mai conștientă și deschisă cu sine și cu ceilalți.

Când simțim nevoia de schimbare, de o nouă identitate psihică, intrăm într-o adevărată aventură. Aprofundând, ne confruntăm cu lipsurile afective, lacunele și speranțele noastre de a atinge noi valori.

Este o perioadă de tranziție pe care marea majoritate o primește ca pe un șoc, neștiind încotro s-o apuce. Este ca un proces de germinare, în urma căruia știi că se va produce o modificare, dar nu ești foarte convins cum va fi, dacă rezultatul final va fi cel scontat. Și totuși, plin de neliniști, ai convingerea că noua cale îți este absolut necesară ca să înflorești. Continue reading

De ce trebuie să spui NU copilului?

liberty

Un părinte bun vrea să asigure o educație adecvată copilului său și să aibă cu acesta o relație echilibrată. 

Până aici toate-s bune, 🙂 dar dacă nu ai o idee prea clară cum să faci asta…?

Pus în fața situației în care copilul, crescând, nu apreciază ceea ce faci pentru el și dovedește lipsă de respect.. sau chiar tendința de a te manipula, ajungi să te simți inutil, sau doar folosit.

Lucrând cu copiii atât de mulți ani, am căpătat ceva experiență, dar nu înseamnă că am dat de cap tuturor problemelor. 😀

Și asta pentru că.. atunci când e vorba de copilul tău, nu al altcuiva, lucrurile stau puțin diferit, pentru că și implicarea este cu totul de altă natură. 🙂

De ce este acesta un subiect de discuție important?

Mai întâi, pentru că am observat existența unei schimbări majore, în ultimii ani: copiii devin mult mai rezistenți când e vorba de “autoritatea părintească”, iar metodele de educație obișnuite își pierd din eficiență, mai ales că acum nu mai intră în discuție autoritatea dominatoare de mai demult, ci una corectă și eficientă, plină de respect, în care se colaborează și discută deopotrivă despre dificultățile inerente care apar în existența zilnică.

Apoi, pentru că de-a lungul experienței mele cu copiii- 16 ani- am constatat că educația este mult prea permisivă, iar autoritatea părintească se manifestă rar ori nepotrivit, întreaga familie suportând repercusiunile. Continue reading