Sarcini greu de îndeplinit, tensiune, disconfort, probleme aparent fără rezolvare, care ne dau mari bătăi de cap. Cu siguranță recunoaștem aceste stări cu care ne confruntăm pe toată perioada existenței noastre.

Se întâmplă să uităm, dar creierul percepe și ‘înmagazinează’ toate experiențele noastre, definindu-le ca fiind pozitive sau nu.

Supus solicitarilor externe, corpul este forțat a elibera ‘hormonii de stres’, pentru a se apăra, iar felul cum reacționăm în momentul când suntem supuși factorilor provocatori de stres influențează starea noastră generală în bine sau rău.

Și, deși toți avem resurse personale pentru a combate stresul, nu știm cum să le folosim, ori nu o facem pentru că la început nu anticipăm gravitatea situației și apoi ajungem să ne panicăm, îngreunând depășirea acelei stări.

Insomniile, durerile de cap sau migrenele, oboseala cronică, deficitul de atenție, iritabilitatea, anxietatea, izolarea sau consumul excesiv de alcool sau tutun, sunt doar câteva din reacțiile pe care le putem avea atunci când ne confruntam cu evenimente stresante.

Și cine să fie responsabil de toate acestea și să ia atitudine, decât noi înșine? Continue reading →

Unii părinți spun copiilor că, pentru a reuși să își atingă scopurile, trebuie să insiste.

Ce-i drept, și a persista este o calitate, necesară multora care renunță imediat ce intâmpină dificultăți.

Păcat că sfatul acestor părinți este însă incomplet, motiv pentru care, în ciuda insistențelor, eșecul este inevitabil.

Un părinte bun i-ar spune copilului său că rețeta succesului în viață este să facă ceea ce îi place și îi aduce enormă bucurie. Să insiste adică în acel domeniu care îi aduce satisfacție sufletească, acel ceva care îl entuziasmează, hrănindu-l mental și emoțional. Să insiste atâta timp cât simte că trebuie, măsuratoarea fiind în proprii-i ochi.

Și iarăși din păcate, sfatul acesta, primit de la părinți sau poate alți oameni buni, se aplică deseori oricând și oricum.

Insistenta își are și ea sensul ei. Neînțelegându-l la timp și fiind de neclintit în toate relațiile cu ceilalți, crezând că este general valabil, riști să devii ridicol de obositor.

Astfel, se ajunge la exagerări. Insistăm să credem că ceva început trebuie neapărat continuat.. o relație, un sport, o carte, un obicei, un sentiment, o speranță..

Nimănui nu ii plac eșecurile. Și nimeni nu vrea să sufere. Și să sperăm că nu mulți sunt cei ce în mod voluntar produc suferința cuiva. Dar a insista persistând în greșeli nu ajută prea mult.

Încercând la infinit să lupți pentru a capta atenția cuiva, continuând să faci un sport ce nu îți place sau care nu te avantajeaza fizic, citind o carte ce nu te emoționează, dar vrând să demonstrezi că poți s-o faci (fară a fi lectură școlară obligatorie 😉 ), toate aceste acțiuni au urmări pe care le vei suporta în consecință. Riscul e numai și numai al tău. Și totul se rezumă la timp pierdut, de cele mai multe ori. Continue reading →

Pline de agitație, neliniști, îndoieli și așteptări, viețile ni se deapănă ușor, îndreptându-ne sau nu spre ceea ce ne e dat să atingem.

Bucuria și plăcerea sunt lăsate de multe ori pe ultimul plan, din prea multă grijă față de cei dragi nouă, sau din teama de a ne schimba radical viețile.

Bineînțeles că lipsa resurselor financiare, dozarea greșită a timpului, subaprecierea momentului prezent.. toate acestea răpesc din frumusețea vieții și uităm că este irepetabilă și ca tocmai de aceea ar trebui să o apreciem în mod constant. 

Dar.. cel mai important impediment în calea bucuriei vieții este modul în care gândim despre ea, precum și algomerația din jurul nostru, căreia îi dăm voie să existe, într-un fel sau altul.

Gândurile bune ne îmbunează, gândurile rele ne înrăiesc, iar mediul sufocant ne închistează mintea, răpind din creativitate, creând disconfort și tulburând visarea. 

La fel ca o mașină electrică, trebuie regulat să ne încărcăm bateria, însa e nevoie să ne amintim în timp util că sunt puține locuri de încărcare și să stabilim clar unde o vom face.

Așadar.. să ne gândim la planuri concrete și să ne bucurăm de drumul parcurs spre împlinirea lor.

Cine crede că viața poate fi plină numai de momente frumoase, se înșeală.

Trebuie numai să privim cu speranță spre ceea ce va să vină, considerând situațiile neplacute ca fiind lecții ce ne ajută în dezvoltarea noastră. Continue reading →

În fiecare dintre noi există o voce interioară distructivă, care ne vorbește zilnic.

Chiar dacă îi conștientizăm frecvent prezența, nu înțelegem cu toții nevoia de a o contracara, sau nu știm cum s-o facem. 

Specialiștii psihologi spun că toți avem o identitate pozitivă și una negativă, reușind să fim mai buni sau nu, în funcție de care parte domină. 

Dacă balanța va înclina mai mult spre partea pozitivă, depinde doar de cât de puternici suntem psihic, sau cât de pregătiți suntem în a combate acea voce interioară.

În momentele de stres sau teamă, inamicul interior iese la iveală mai pregnant, de obicei preluând cuvintele sau expresiile dezarmante ale unor persoane apropiate, critice (de cele mai multe ori parinții, ei înșiși victime ale altor implementări mentale din anii inocenței).

De fapt, gândurile distructive se transmit de la o generație la alta, dar efectele dureroase nu sunt conștientizate decât în foarte puține situații, așa încât ‘cercul vicios’ continuă să crească. Continue reading →

Ni s-a tot spus, încă de când eram mici, că sportul înseamnă sănătate. 

Poate că atunci nu conștientizam foarte bine ce înseamnă această afirmație, și mulți dintre noi nici nu aveam posibilitatea să practicăm un sport anume, sau nu ne simțeam deloc atrași de acest domeniu.

Și totuși, fără să ne dăm seama, prin jocurile specifice vârstei, corpul consuma caloriile necesare, așa încât să se mențină frumos și armonios. 

(Probabil nici nu simțeam vreo durere, cu excepția loviturilor provocate în timpul jocurilor, așa cum nici magazinele nu erau înțesate cu dulciuri apetisante, ca acum! 🙂 )

Problemele de atunci erau de multe ori prea mari pentru un corp atât de mic, iar nevoile ramâneau constat în acelasi stadiu de nevoi. Dar jocurile, prieteniile nenumărate, sincere și dezinteresate, ne ajutau să uităm imediat orice grijă.

Chiar dacă uneori cerințele erau mari, reușeam să le dăm de cap cumva. Oricum, vârsta era întotdeauna o scuză pe care o puteam folosi, la nevoie. 😀

Acum lucrurile s-au cam schimbat. 

Am înaintat în vârstă și nu mai mergem la școală, așadar sportul nu mai e o materie obligatorie, și nici să ne jucăm nu mai este ‘ocupația’ noastră. 

Prieteniile sunt mai rare, dezamăgirile de cu totul alt gen, cerințele noastre se focusează acum asupra propriilor copii, însă responsabilitățile ne sunt aproape fixe, de multe ori neputând a fi preluate de altcineva. 

Din cauza multor factori care presează asupra noastră, forțând să mergem mai departe oricât de dificilă ar fi situația, nu mai găsim timp să ne revenim.

Tragem de noi, mintea și trupul simțind o presiune permanentă, de care nu știu cum să se elibereze dacă noi nu intervenim și nu avem grijă de ele cumva.

Ca să nu ajungem în ‘colaps’, e clar că trebuie să acționăm din timp.

Din nefericire, sunt multe cazuri în care acțiunea este amânată, iar cauzele sunt devastatoare: depresii, sinucideri, obezitate, diverse boli psihice, îmbătrânire prematură, ori relații complet distruse, fără șanse de reabilitare. 

Am fi putut interveni cumva, dacă ne-am fi amintit de ceea ce ni s-a tot spus la școală, în copilarie. Poate acel “Mens sana in corpore sano” spus de poetul roman Juvenal în urmă cu ceva mii de ani nu ar mai fi rămas doar un citat învățat în treacăt la ora de latină.. Continue reading →

“În fața imensității mării, simți că-ți cresc aripi.”- Victor Hugo

Încă puțin, și un alt an se scurge ușor..

Cât de multe dorințe ți s-au împlinit? Și cât de multe schimbări vizibile și mai puțin vizibile s-au produs în viața ta, în decursul acestui an?

Cât de mulți oameni s-au apropiat de sufletul tău și câți s-au îndepărtat, doar pentru o perioadă sau poate pentru totdeauna?

Câte locuri noi ai vizitat, așa încât memoria ta să fie împrospătată și inima să se umple de bucurie?

Și care sunt momentele de vârf ale acestui an, raportat la visele tale? 

Sunt multe întrebări cărora, răspunzându-le, vei reuși să pui în balanță dorințele și realizările, putând astfel să stabilesti noi obiective, a căror îndeplinire să completeze palmaresul personal. 

Alocând puțin timp pentru a-ți face o schemă mentală conținând răspunsurile întrebărilor anterioare, te vei pierde pentru câteva minute în arhiva memoriilor personale, revenind apoi în prezent- mai încărcat de speranță (prin prisma faptului că nimic din ce a părut revoltător de dificil nu a rămas așa), mai mulțumit de tine, și mai conștient că timpul nu trece fără sens.

Vei observa din nou, de-această dată cu ochii minții, că schimbarea este permanentă, iar starea de fericire e doar o opțiune personală. 😉

Vei retrăi preț de câteva clipe bucurii sau dureri, apoi te vei înțelege mai bine pe tine, cel de azi, și îl vei compătimi, înțelege și accepta pe cel ce ai fost, sub efectul întâmplărilor trecute, cărora tu ți-ai dat acordul să se întample. 

Te vei ierta iarăși și iarăși, îți vei impune să renaști mai viu ca niciodată, vei continua ce e bun a fi menținut sau vei începe ceea ce ai tot amânat, negăsindu-ți elanul necesar. 

Vei lua apoi decizii care să te ajute a te cizela. Vei cunoaște esența schimbării și te vei remonta; pentru că forța exista în tine, dar tu o înăbușeai, cautându-ți scuze.

Pentru că erai și ești om, iar curajul nu iese la suprafață mereu, dacă nu îl convingem într-un mod plăcut că avem nevoie de el pentru a depăși noi praguri, așa încât să ne dovedim nouă înșine că suntem din ce în ce mai buni. 

Continue reading →

Cum ai de gând să-ți faci viața memorabilă? Te-ai gândit vreodată la asta?

Să luăm un exemplu: 

Datorită evoluției tehnologice, aproape oricine poate face zilnic fotografii, pe care le expune apoi unui public larg.

Facebook și Instagram sunt invadate de poze cu animale, peisaje din lumea întreagă, flori, amintiri cu prietenii, dar mai ales.. ‘selfies’. 🙂 Toți vor să impresioneze cumva!

Poate intenția lor este de a fi drăguți și de ajutor (sau să ‘fure’ un zâmbet de pe fața cuiva..) variantă valabilă numai celor cu suflet mare, al căror număr este considerabil mult mai mic decât al celorlalți. 

Unii chiar vor să înfrumusețeze ziua cuiva, sau sunt binedispuși și prea plini de iubire și vor să-i molipsească și pe ceilalți. Frumos din partea lor, așa-i?

Iar alții poate vor doar să arate cât de bine se mențin  fizic, sau cât de fericiți sunt, în ciuda dezamăgirilor de care au parte. Să ne bucurăm pentru ei?! 

Îi recunoaștem de la o poștă pe cei care vor doar să își convingă un ‘ex’ de fericirea ce-a dat peste ei imediat ce relația li s-a destrămat.(Mesajele postate alături sunt de multe ori concludente, așa încât orice dubiu se înlătură într-o clipită!)

Desigur, unii chiar sunt fericiți (cel puțin în momentul declanșării clickului aparatului), nu trebuie să înlăturam probabilitatea aceasta. Și prietenii se vor bucura alături de ei, lucru deloc suficient demonstrabil prin numărul like-urilor primite. 😀

Mai există o categorie, a celor triști, care au nevoie de consolare, sau vor să recâștige persoana iubită, așa că.. recurg la calea de a recunoaște deschis acest fapt, în speranța că vor fi înțeleși și apreciați pentru curajul de a fi sinceri, crezând în același timp că vor reface relația (oricum pierdută, odată ce au nevoie să impresioneze lumea întreagă afișând durerea lor). 

Oricare ar fi motivul pentru care o fotografie este făcută publică, scopul general valabil este de a impresiona pe cineva. Continue reading →

“Am avut norocul să aflu că dragostea este unicul adevăr important și absolut, într-o viață care nu ne dă decât daruri relative.”- Octavian Paler (“Convorbiri cu Octavian Paler”)

De ce vrem dragoste?

Răspunsurile pot fi variate, dar primul care-mi vine în minte este.. pentru că dragostea amplifică frumusețea vieții.

Când iubești, un banal răsărit de soare are o semnificație aparte, iar muzica îți scotocește mai profund mintea și îți îmblânzește simțurile.

Dacă marea te îmbie sau îngândurează.. e un alt fenomen interesant de urmărit. Dar cert e că.. atunci când iubirea te-a acaparat, marea pare a vorbi.. exact pe limba ta. 😉

Toate aceste stări sunt oarecum ‘dictate’ și influențate de sentimentul care ne domină mereu, dându-ne aripi, sau coborându-ne cu putere în adâncul pământului. 

Și totuși.. de ce vrem dragoste? Nu spuneam noi că vrem independență? De ce această schimbare? Poate.. pentru că ne dorim să găsim un celălalt, care să confirme că suntem o altă minune a lumii, nedescoperită încă..?!

Sau pentru că, oricât de narcisiști am fi, iubirea pentru noi înșine se dovedește mereu a nu fi suficientă pentru a ne simți bine?!

Ușor-ușor, ajungem să înțelegem că, deși ne cunoaștem mai toate defectele, vrem acceptarea acestora și oarecum ridicarea lor la rang înalt. 

Avem atât de multe dorințe, pe care sperăm ca cineva să le asculte, aprobe și.. poate chiar să ne ajute să le îndeplinim.. Dacă nu, cel puțin să ne susțină și încurajeze! 

Vrem asemănare, dar și complementaritate. Vrem înțelegere și siguranță, dar și senzații tari. Vrem liniște și relaxare, dar nu atât de multă încât să cădem în amorțeală. Vrem cuvinte și fapte, împletite cu măiestrie, precum firele unei țesături de mare finețe.. 

Dar.. ce amestec are DRAGOSTEA în toate acestea? Continue reading →

Pentru a accepta ajutorul, trebuie mai întâi de toate să simți această nevoie și să fii pregătit a recunoaște deschis acest adevăr. De cele mai multe ori, presiunea celorlalți asupra noastră ne poate îndemna să opunem și mai multă rezistență, să negăm orice și să ne încăpățânăm a trai într-o permanentă luptă cu ei și ideile lor..

Și-atunci.. care este câștigul? Stresul ambelor tabere și o nesfârșită contradicție, care va consuma energia și va stoarce răbdarea până la ultima picătură, dând vieții coordonate noi, sau chiar forțând-o a pluti în derivă!!?? 

Timpul necesar înțelegerii și conștientizării necesității de a primi ajutor diferă de la persoană la persoană, și nu se poate estima precis dacă va fi nevoie de “o viață de om” sau doar de câteva clipe..

Când situația e cronică, ultima variantă iese din discuție. (Să nu uităm: obișnuința este a doua mamă!)

În toată această perioadă de așteptare, este bine să te concentrezi asupra lucrurilor cu adevărat importante pentru tine, cum ar fi a-ți trăi viața în cel mai plăcut mod 🙂 și a nu insista la nesfârșit, spre a-l convinge pe celălalt să coopereze. 

Până la urmă, fiecare este responsabil de situația în care se află, iar ceilalți îi pot fi doar sprijin, atât de mult timp cât consideră ei că are sens să aștepte ca ‘miracolul schimbării’ să se întâmple. 

Așadar, ai răbdare, dar nu uita de tine și nevoile tale! Continue reading →

“Cel ce nu știe să se bucure de noroc atunci când îl află, n-are dreptul să se plângă când acesta îl părăsește.”– Miguel de Cervantes

Tu ești un om norocos??

Spune-mi câtor persoane ai putea să le dezvalui cele mai ascunse gânduri și cele mai mari defecte ale tale…

Câți te-ar accepta, chiar și după ce ai făcut ceva greșit, și ți-ar înțelege slăbiciunea?

Câți te-ar susține, în ciuda faptelor anterioare, și câtora dintre ei li te-ai descărca, în momentele de neputință sau durere, fără ca apoi să vrei să îi eviti, rușinat de vulnerabilitatea ta?

Câți ar ști să se bucure, împreună cu tine, atunci când ai fi în al nouălea cer, chiar și pentru un motiv care altora li s-ar părea anormal de copilăresc?

Și câți ar plânge, împreună cu tine, sau ar încerca măcar să îți spună că e firesc să simți neputință, dar și să nu îți fie jenă cu ceea ce simți, pentru că nu e nimic straniu în a fi și a te comporta ca un om?

Câți te-ar ajuta, așteptându-te să ajungi singur la momentul de acceptare de sine, sau a realității care de multe ori e inexplicabil de crudă? Continue reading →

E soare! Și, dintr-o dată, coordonatele sunt altele: nu doar că ne schimbăm hainele, dar și comportamentul nostru este diferit. 

Vrem să ne plimbăm, să ne întâlnim cu prietenii, să stăm afară și să ne relaxăm. Și.. mai mult decât în mod obișnuit, vrem să râdem sau cel puțin să zâmbim mai des. Și o facem!

Chipul nostru, în mod firesc serios și preocupat, se destinde; și suntem mult mai deschiși oportunităților, mai calzi și mai toleranți. 

Ca prin minune, pesimismul, nervozitatea și tristețea dispar, și o stare generală de bine ne invadează corpul și sufletul.. 

Studiile realizate de oamenii de știință au ajuns la concluzia că razele solare au efecte biologice directe asupra oamenilor, anumite particule energetice ale acestora influențând pozitiv stările afective. Așadar, e o minune explicabilă! 

E de înțeles că, atunci când e cald, ești mai dispus să explorezi și să ieși din casă.

Dar e la fel de explicabilă dorința spontană de a lega prietenii sau de a zâmbi? Este acesta un motiv suficient de puternic încât să uiți de intemperiile vieții și să fii dispus să o iei de la capăt? Continue reading →

Vrem să fim mereu tineri, să inspirăm pofta de viață, mulțumire și încredere în noi și ceea ce facem. Vrem să fim plăcuți, admirați, să surprindem întotdeauna și.. să lăsăm, dacă se poate, să planeze o umbră de mister asupra noastră, ca să părem mai interesanți. 😉 

Vrem să insuflăm pozitivism, să influențăm mentalități ce ni se par clișee învechite, să inspirăm forță, siguranță și entuziasm.

Dar uităm că avem puterea să facem toate acestea, și nu ne dăm seama la timp cât de repede și ușor este să abordăm viața într-o manieră pozitivă, schimbând nu doar mediul în care trăim, ci și pe noi înșine! 

De nenumărate ori o facem în mod natural, firesc, și ceilalți beneficiază o data cu noi de efectele “miraculoase” ale acestui așa-zis secret. 

De fapt, nu e deloc un secret; e ceva la îndemâna oricui, dacă știm să ne vrem binele, conștientizând importanța acestui mic “truc”: râsul!

Nu e nimic mai frumos, mai plăcut, mai molipsitor, mai atractiv și mai relaxant decât râsul!

Cercetătorii au descoperit că aproximativ 50% dintre oameni răspund unui râset râzând, pentru că entuziasmul unora îi bucură și pe ceilalți- indiferent dacă persoanele se cunosc dinainte sau sunt total străine!

Chiar dacă sunetul nu este întotdeuna atât de melodios cum am vrea (dimpotrivă, uneori este chiar iritant), și asta provoacă râsul celorlalți, îndepărtând stresul cotidian. 

Râzând, chiar pari mai tânăr, pentru că expresia feței se modifică instantaneu, mușchii relaxându-se.. Și cine nu vrea să vadă în jur fețe vesele, jucăușe și energizante? Continue reading →

Zilele de naștere sunt pentru mulți dintre noi momente deosebite, pe care le tratăm cu fast, sau doar sunt perioade clare de conștientizare a însemnătății fiecărei zile pe care o trăim…

Dar, oricât de mult le-am aștepta sau nu, un lucru e cert: sunt zile în care am vrea să ni se acorde o atenție specială, așa încât să simțim iubirea și afecțiunea celor care ocupă un loc aparte în inima noastră.

Sau, cel puțin, să nu fim ignorați! 😉

E frumos să simți multă energie pozitivă îndreptată către tine.. și normal că te simți mult mai bine atunci când atenția celorlalți te copleșește, chiar și numai pentru o zi. Așa ți se confirmă faptul că ești important pentru ceilalți, fie ei și în număr foarte mic.

Dacă ești norocos ca cei pe care îi consideri speciali să îți întoarcă această “favoare”, poți să spui că ai o viață plină de sens. Continue reading →

Viața ne desparte, viața ne apropie..

Anii ce ne sunt dați sunt plini de neprevăzut și, chiar dacă avem impresia că am încheiat un capitol și putem trece cu ușurință la următorul, descoperim că anumite expresii de fond nu au fost pe deplin înțelese și avem nevoie de răspunsuri.

Când ceva nu îți este clar și există o legătură între acțiunile prezente și trecute, oricât te-ai împotrivi să crezi că poți merge mai departe, fără să trebuiască a mai întoarce fila din urmă, realizezi că este imperios necesară o retrospectivă a faptelor.

Doar așa îți poți clarifica în minte evenimentele ce s-au întâmplat și vei putea să le înțelegi corect pe următoarele.

Deși vrei ca această claritate să se întămple cât mai repede cu putință (pentru că elanul nostru și setea de viață sunt mari, iar tinerețea și neliniștea vor dreptul la replică), te simți blocat de un “perete” rezistent și înalt, pe care e greu să îl escaladezi sau să îl spargi..

Așa că, vrei sau nu, trebuie să înveți să ai răbdare. Simți că tăcerea și avalanșa de întrebări încep să doară, dar totul se sedimentează ușor.

Începi să renunți la zbatere, pentru că loviturile de “perete” încep să doară și ele, și stabilești în mintea ta că, momentan, acea carte trebuie lăsată deoparte și începută alta. Cand va veni momentul, poate vei reuși să o continui sau chiar să o iei de la capăt, pentru că acum nu o vei înțelege oricum, nefiind pregătit..

Și, uite-așa, iei altă carte, dar “peretele” încă există.. Și trebuie să fii conștient că, până când nu vei putea să îl străbați cumva, poți să citești toată biblioteca.

Mintea îți va fi liberă, și totuși captivă! Pentru că o bibliotecă închisă nu îți dă posibilitatea să pui în practică ceea ce ai învățat.

Viața e presărată cu astfel de cărți pline de neînțelesuri, aranjate frumos în biblioteci spațioase, din care e greu să mai ieși o data ce le-ai străbătut coridoarele. Cineva s-a gândit să construiască acolo labirinturi cu pereți groși, dar setea ta de nou și cunoaștere erau prea mari, așa că nu le-ai dat importanță, la început.

Ai vrea să ieși să vezi soarele când vrei tu, dar trebuie să găsești drumul corect, sau să spargi multi pereți.

Fie că pereții sunt oameni sau relații în sine, fie că filele pline de expresii neînțelese sau neologisme de care nu ai auzit niciodată sunt reprezentate de acțiuni și reacții cel puțin bizare, continuă să citești oameni și gânduri, fără să crezi că ai ajuns la epuizare. Continue reading →

De cate ori nu am rostit acest cuvant- “impreuna”!? Si de cat de multe ori nu ne-a stat pe buze sintagma- “imi doresc sa fim impreuna”!?..

Cu cine?  De fiecare data poate cu altcineva: mai bun, mai cald, mai intelept, mai tandru, mai frumos la suflet, mai dispus sa empatizeze, sau mai capabil sa priceapa conceptul de dragoste, in felul imaginat de noi.

Impreuna sa gasim solutii, impreuna sa alegem calea cea mai buna spre o schimbare pozitiva a noastra, impreuna la durere si bucurie.. atat fizic, cat si sufleteste si mental! ;)…  Asa ne-am spus mereu, uneori mai mult in gand decat faptic, sperand sa se si concretizeze dorinta noastra, asa incat sa nu mai fim nevoiti a porni la noi si noi cautari mentale, de multe ori constand numai in asteptari si iluzii desarte.. 

Dar.. cat de mult rezista acest “impreuna”, depinde numai de noi! Pentru ca fiecare este creat (plamadit) diferit si accepta transformarea atunci cand si cum crede el ca e mai bine.

Fac aceasta afirmatie deoarece, de obicei, dupa ce am gasit persoana care sa completeze puzzle-ul imaginat, apar momente cand unul simte nevoia de nou, iar celalalt trebuie sa proceseze la timp acest aspect, asa incat sa simta care este miscarea ce trebuie facuta, ca sa nu impiedice sau sa stagneze procesul.

Asadar, acest IMPREUNA  rezista atata timp cat ambele persoane implicate isi doresc aproape aceleasi lucruri si depun tot efortul pentru a mentine verticalitatea cuplului.

Fiind intr-o “nastere” continua, multi oameni nu au rabdare sa astepte ca celalalt sa inteleaga aceasta nevoie si sa o trateze ca atare: cu respect, intelegere si, mai ales, sa contribuie la bunul mers al lucrurilor, participand activ la aceasta schimbare.

Lipsa de rabdare a unuia dintre parteneri, sau.. deopotriva, depasirea limitei rabdarii celuilalt prin cerintele continue pe care le expunem, sunt factori care contribuie la destramarea acelui anterior mult ravnit “impreuna”, care devine doar o amintire naiva si fara fond.

A fi impreuna doar fizic, dar nu si mental sau sufleteste, nu este suficient pentru a pastra vitalitatea cuplului, care ajunge sa fie doar o forma, goala pe interior, alimentata atat cat sa nu moara, dar sa fie intr-o continua agonie. Continue reading →