Rătăciri și regăsiri

Oare ce este viața?

Dacă ar fi să ne gândim cu ce putem compara viața, m-aș gîndi la un zbor; la început nesigur, temător, fără a avea mereu o țintă precisă, cu ascensiuni și coborâri mai abrupte, sau mai line, fiind totuși singurul mod de a învăța să zbori cu precizie și eleganța, mai târziu. 😉

Zdruncinăturile zborului se manifestă în viață sub forme neașteptate: examene eșuate, relații pierdute, prietenii ce se credeau a fi solide, dar n-au fost, sau poate amintiri răscolitoare legate de oameni care ne rămân doar în suflet, pentru că se despart prea repede de noi…

Dar, neașteptat, îți dai seama peste ani că fiecare zbor, fie el și în picaj, a avut un sens: te căutai pe tine, încercând să-ți dai voie să descoperi cât de multor căderi le poți face față și cum. Continue reading →

Furtună în larg..

Se tot vorbește despre criză..

Cuvântul a căpătat atât de multă popularitate și amploare, încât putem cu ușurință să îl includem în orice domeniu, pentru că nu mai uimește deloc.

Dat fiind obișnuința cu care se utilizează în vorbire, începi deja să zâmbești numai când îl auzi pronunțat, fără să cunoști prea multe detalii. (Sunt și unii oameni care oftează instantaneu și renunță să mai întrebe care este sensul lui, în acel context. :D)

Ca întotdeauna, receptorul dă sens mesajului așa cum știe el mai bine! 😉

Ei bine, impactul unei crize în cadrul relațiilor poate fi la fel de puternic ca și în domeniul economic. 🙂 😀

(Din păcate, sau din fericire, despre prima situație media nu vorbește deloc, dacă nu ești persoană publică. :D)

Poți să nu ai norocul de a putea afișa cumva variația fluctuației emoțiilor tale, sau poți să ai ghinionul de a nu putea opri rostogolirea acestui ghem de foc. 😀

Numai că.. aici nu ne mai lamentăm de cât de greu va fi să supraviețuim, ci de cât de mult ne sunt rănite sentimentele.

Oricum ai privi cele două situații, suferința este punctul comun.

Crizele, de orice fel, dau o senzație de sufocare și cer o schimbare imediată, un alt fel de a privi lucrurile și un plan de acțiune care, deși nu poate fi pus la punct imediat, trebuie permanent supravegheat, modificat în funcție de necesități, dar – mai ales- deloc amânat.

Așadar, este imperios necesar să iei în considerație o nouă perspectivă asupra situației. Continue reading →

Măștile jos!

Întâlnindu-ne de-a lungul zilei cu diverși oameni, încercăm să afișăm o imagine pozitivă sau atractivă, care să emane seriozitate și încredere, potență intelectuală ;), sinceritate sau toleranță, etc.

În funcție de ceea ce dorești să inspiri, iei atitudinea potrivită.

De obicei, alura ta este una creată, sau dobândită în timp (cu intenție sau nu), și vrei întotdeauna să spui ceva, fără a fi nevoie de cuvinte… 😉

La fel cum și fața ta radiază sau pălește, însoțită de zâmbete sau brăzdată de griji (concretizate în riduri 😀 ), monitorizând starea ta psihică de moment, așa și întreaga înfățișare te caracterizează- în tăcere!

Vocea este un alt element important, care te ajută să detectezi puțin caracterul unui om. Poate fi blândă, ascuțită, fermă, îngăduitoare și cu atât de multe inflexiuni.

Totul este să fii consecvent și să urmărești aceste aspecte o bună bucată de timp, ca să nu te pripești cu concluziile.

Și totuși, ca să îți faci o impresie corectă și reală asupra unui om, e nevoie de multe situații, nu numai de un “radar” bun. Pentru că, oricât de fin îți este auzul, văzul sau mirosul, nu este o certitudine faptul că, dându-se alte coordonate, nu s-ar schimba doar direcția, ci și întregul.. obiectiv urmărit. 😉 Continue reading →

Gânduri corecte

“Un om este ceea ce gândește de-a lungul unei zile.”- Emerson

“Sunt plictisit!”, ți-ai spus, și te-ai simțit mai rău decât înainte de-a gândi asta.

E deja demonstrat faptul că informația cu care îți umpli mintea te va ajuta să te ridici sau să cobori. Și nu poți învinovăți pe nimeni, pentru că tu ești singurul responsabil de gândurile tale și, în final, de ceea ce simți.

Situațiile de viață sunt infinit de variate, dar ceea ce gândești tu despre ele va influența cu adevărat traiectul pe care îl vei parcurge.

Pentru că.. atitudinea mentală este întotdeauna cea care domină și declanșează un anumit comportament. 😉 (Spune-ți că ți-e teamă și chiar îți va fi, spune-ți că ești timid și vei ajunge să crezi atât de mult asta încât nu vei putea să ieși din carapace..!)

Știind toate acestea, în momentele de suferință maximă am putea să căutăm acele “pansamente personale, unice”, care acționează asupra minții noastre provocând aerisirea mentală.. sau pacea minții :).

A-ți umple mintea cu o muzică relaxantă, a pleca într-un loc deconectant de toate grijile și rutinile zilnice, a vorbi cu oameni care te ascultă cu adevărat sau a începe să practici un sport care să te energizeze și activizeze.. sunt măsuri de “resuscitare” la îndemâna tuturor. Desigur, între timp trebuie să cauți și alte soluții în vederea rezolvării situației în care ești. Continue reading →

Frumoasa Imperfecțiune

“Perfecţiunea se măsoară în imperfecţiune. Perfect este atunci când sunt cele mai puţine imperfecţiuni.”- Nicky Sereteanu

Fiecare zi are farmecul ei, dacă ești capabil să vezi asta..

Din nefericire, sunt mulți care nu mai acordă atenție mărunțișurilor – atât de importante, de altfel, care “brodează” cu fir de aur tabloul pe care îl țesem zilnic..

De aceea, ajung să fie deprimați, triști și nefericiți, sau chiar recurg la acte necugetate, crezând că este singura soluție. Și.. pentru că această convingere este puternică, nimeni nu îi mai poate întoarce din drumul ales de ei, care se închide brusc.

Sunt zile care nu par a fi speciale, pentru că nu se întâmplă ceva ieșit din comun, care să poată fi strigat în gura mare sau care să fie deosebit și pentru ceilalți. Și sigur că sunt și zile care par banale, pentru că noi le facem să pară așa, ori zile în care nu avem o dispoziție euforică.. Dacă ne gândim bine, acelea sunt zilele care ne ajută să ne regăsim. Continue reading →

Mirare

“Cea mai înaltă treaptă la care poate ajunge omul este mirarea.”- Wolfgang von Goethe

Te-ai gândit vreodată care sunt motivele pentru care te miri? Sigur faci asta zilnic, dar acum vreau să găsim răspunsuri conștiente, care să ne ajute să ne cunoaștem mai bine. Nu e acesta cel mai bun mijloc de a-i înțelege apoi pe semenii noștri? Continue reading →

Piese de puzzle…

E uimitor cât de repede ni se poate schimba modul cum percepem un om!

Să fie oare vorba despre incapacitatea noastră de a fi constanți, sau doar despre lipsa tuturor cunoscutelor, stare firească începutului, urmată de cunoaștere și maturitate și implicit de capacitatea de a ști ce vrei?

Clișeul pare asemănător momentului cand vrei să finalizezi un mare puzzle și trebuie să alegi cu grijă piesele, ca să completezi imaginea…!

Cu puțină imaginație, putem face o paralelă între cele două acte- cunoașterea profunzimii unui om și completarea până la final a puzzle-ului. 😉

Unele piese par identice, și totuși sunt sensibil diferite; altele se diferențiază complet- la fel ca și fațetele pe care le afișăm zilnic… multe, colorate :), greu de aranjat într-o singură imagine. Dar.. ne aparțin! 😉

Continue reading →

Frumusețea simplicității

Cu toții suntem preocupați într-un fel sau altul de frumos.

Haine, pantofi, genți, bijuterii, aparatură electronică modernă, case, mașini.. și lista poate fi continuată spectaculos de mult..

Fiecare apreciază însă în felul lui acest aspect, dându-i conotații personale..

Haine încărcate cu paiete sau broderii, cât mai extravagante și viu colorate, pantofi ieșiți din tiparele obișnuite, genți de firmă rezistente sau doar de o aparență ușor remarcabilă (care pot fi însă categorisite cu ușurință chiar de la distanță), bijuterii sofisticate și unice, mașini luxuriante ori case ce se diferențiază simțitor și definesc proprietarul.. 😉

De toate avem nevoie (sau așa credem), pentru că suntem oameni și ne-am obișnuit să visăm spre a avea un trai cât mai comfortabil.. Tindem a ne realiza toate dorințele ascunse, ca să ne dovedim capabilitatea, dar și pentru a ne diferenția de ceilalți, ca să ne unicizăm, ca și cum acest fapt nu era evident.

Trebuie să fim realiști: fiecare om are gusturile lui, și nu putem decât să respectăm asta, pentru că orice om are dreptul de a se reprezenta cumva. Dar.. dacă ar fi să înlăturăm toată această “carcasă”, pesupunând că într-o zi ar dispărea din variate motive, ai fi mulțumit cu “interiorul”? Sau toate acele mici accesorii te reprezentau atât de mult încât lipsa lor ți-ar evidenția goliciunea? Continue reading →

Tenebre și lumini

Fiecare relație are suișuri și coborâșuri… și nimeni nu poate infirma această constatare generală.

Ba chiar mulți o ridică în slăvi, ca fiind ceva demn de cinste.

Dar… oare de ce uneori se coboară atât de adânc încât nu se mai reușește apoi o înălțare care să mențină relația în echilibru? Și de ce uneori nu e suficientă o probă de rezistență, dacă finalul a fost odată unul frumos?

Cui nu i-ar plăcea ca, după o încercare care a întrecut orice limită a posibilului, care a scufundat gânduri, speranțe, dorinte și vise, să revină în același divin început, în care absolutul domina, iar claritatea luminii înfrângea întunericul? De ce se revine mereu la nuanțe de alb, dar ele se transformă repede în gri, ca și cum cineva e dator să mențină permanent curățenia vieții?

Poate fi de vină lumina care se propagă??? 🙂 😀

Oare sunt atât de multe impurități în lume cât să se așeze și în suflet? Și… cum să le îndepărtăm rapid și fără urme? Continue reading →

Seriozitate..

Încep să mă întreb ce se întâmplă cu oamenii.. Cum de valorile s-au răsturnat atât de mult?

Oare au alte puncte de reper, alte coordonate morale?

Eu știam că atunci când greșești, firesc este să îți recunoști vina și să ceri scuze, fără să încerci să îl învinovățești pe celălalt, doar ca să te simți tu mai bine și să ieși la suprafață, acoperindu-ți greșeala, așa cum aruncă unii gunoiul sub preș.

Nu am nimic împotrivă în a te disculpa, atunci când situația o cere, și tu chiar nu ai făcut ceva rau. Dar.. atunci când ți-e clar că gestul tău a fost nepotrivit, când comportamentul tău nu a fost corect și politicos, chiar nu poți să spui “scuze”?

Sigur că acest cuvant nu te salvează complet, dar îmbunează situația și reduce efectele de respingere ale celuilalt. Ar fi un început mult mai bun… Continue reading →

Cel mai bun partener

“Înainte de a negocia cu celălalt, trebuie să negociez cu mine însumi, cu temerile, cu dorințele, cu resursele și cu limitele mele. Fără asta, risc să las alegerea în mâinile celuilalt, să-i impun acestuia alegeri false”.- J. Salome, Sylvie Galland.

Vrem să avem o viață armonioasă, în care veselia și bunăstarea să se îmbine perfect, dar (de cele mai multe ori) nu știm cum să o clădim și cum să găsim ceea ce dorim; sau chiar nu știm ce vrem, în afara faptului că visăm la ceva măreț, deosebit de ceea ce au ceilalți.

Neștiind încotro s-o apucăm, de multe ori acceptăm ceea ce găsim mai aproape sau mai simplu de obținut. Pentru că noi, oamenii, nu iubim așteptarea îndelungată. O considerăm a fi o stare plictisitoare, fără sens, o pierdere de timp care amână trăirea sau chiar scurtează viața (gen replica des utilizată de cei ce speră să convingă într-un mod așa-zis inteligent- “ceea ce nu folosim se atrofiază” 🙂 ).

Fără să ne dăm seama poate, felul de a gândi ne influențează viața, și uităm să luăm în considerare faptul că pentru a găsi o persoană conform așteptărilor noastre trebuie mai întâi să devenim noi cel mai bun partener – al nostru! Continue reading →

Valea plângerii :)?

Vorbind cu cei din jur, descoperim un număr covârșitor de oameni care se plâng.

Și fiecare dintre noi facem parte din această mulțime, într-un moment sau altul al vieții, dar nu toți conștientizăm că prin acest fel de a fi îi putem îndepărta pe cei dragi.

Uneori, acesta devine un mod de a fi al unora, făcând parte din rutina lor zilnică. Dacă întrebăm însă ce planuri au, sigur că nu precizează și acest mic amănunt: “O să mă plâng cât mai multor oameni, sperând să se schimbe ceva, atunci când ei mă vor compătimi. Sau poate mă vor admira, tocmai pentru că rezist cu stoicism acelei situații!”

Dar.. care este scopul real al acelor lamentări? Ce obții în urma tuturor acestor “vaicăreli”? Un remediu? O soluție?

Fiecare dintre noi are permanent motive de nemulțumire. Pentru că așa suntem noi, oamenii: vrem să fim realiști, să spunem lucrurilor pe nume, ca să se știe clar că vedem totul și nu ne scapă nimic. Continue reading →

Iubesc… :)

“Te iubesc” (într-o relație ;))

Sunt poate cuvintele cele mai dorite de noi- muritorii de rând, dar de o intensitate și însemnătate complet diferită, pentru fiecare în parte.

Rostirea lor poate constitui moment de triumf- pentru unii, sau doar banalitate- pentru alții…

Și totuși, există și o categorie a celor care nu le pronunță deloc, crezând că sunt complet nefolositoare, ba chiar copilărești, afirmând că sentimentele lor se subînțeleg din fapte. Să fie oare frica de a nu deveni vulnerabili? 😉

Sau, trebuie să recunoaștem, este și o altă “speță” de oameni care le spun doar cu un scop- de a obține ceea ce vor, însă faptele lor nu justifică deloc prezența unor sentimente atât de profunde.

Mai sunt și cei care cerșesc aceste cuvinte de la celălalt, chiar atunci când le rostesc, sperând să le fie întoarsă aceeași emoție. Ei trezesc doar compasiune, iar cuvintele mult-dorite nu pot decât să-i aline pe moment, ca apoi sa îi arunce din nou în furtuna vieții.

Femei sau bărbați, fără deosebire, simt totuși nevoia să le audă sau să le spună, ca o completare a exprimării afecțiunii ce o simt față de o persoană anume, sau ca dovadă și credință că sunt iubiți. Continue reading →

Acceptare și refuz

“Să avem curajul de a cere, lăsându-l totodată pe celălalt să-și asume responsabilitatea acceptării sau a refuzului.”- Jacques Salome

În cadrul tuturor relațiilor dintre oameni se produce un schimb, care poate fi diferit perceput. În funcție de context, acesta poate fi considerat cadou (în cel mai fericit caz), sau acuzație, impunere, reproș, ordin.

Deși știm că o propunere ar trebui să aștepte un răspuns și că orice cerere făcută poate fi refuzată, adesea oamenii ajung să impună răspunsul sau acceptarea, ceea ce creează discomfort. În final, ne întrebăm de ce s-a ajuns la distanțare și totul s-a redus la tăcere, când răspunsul e atât de simplu: Continue reading →

Aș vrea să înțeleg și să fiu înțeles…

Să spunem că acum ASCULȚI mereu interlocutorul cu atenție, pui întrebări potrivite, primești răspunsuri pe măsură, și astfel… încurajezi comunicarea activă cu cei din jur.

Ai realizat că înainte greșeai, încercând să-ți spui mereu părerea despre fiecare situație în parte.

Ai constatat cu stupoare că era nevoie doar de câteva cuvinte din partea celuilalt, iar tu continuai imediat fraza, presupunând că știi ce vrea să spună.

Ai renunțat să convingi că doar tu ai dreptate și chiar ai reușit să scapi de vorbirea încrucișată, care te amețea și pe tine. 🙂

Ai ajuns să asculți calm ce spune celălalt, așa încât… te miri și tu de tine! 😀

Bineînțeles că parcurgerea acestor etape a cerut timp, efort, concentrare și voință proprie de a schimba ceva; de fapt, de a-ți îmbunătăți relațiile prezente și viitoare. Continue reading →

Ești un ascultător activ?

Din când în când, vrem să vorbim celor apropiați despre sentimentele și frământările noastre interioare. Ar fi bine totuși să nu uităm că și ei au nevoie, deopotrivă, să își exprime propriile stări sufletești.

Uneori se pare că nu suntem suficient de pricepuți să le captăm atenția. Oare ei nu știu să asculte și să pună întrebările potrivite, așa încât să stimuleze comunicarea activă, sau noi suntem insipizi în exprimare??

Situația ajunge să pară ieșită de sub control, pentru că nu reușim deloc să exprimăm ce vrem să spunem. Iar când, în sfârșit, o facem, nu mai are deloc același efect, pentru că întreruperile au fost atât de dese și au ieșit de atât de multe ori din raza subiectului propus, încât ajungem să obosim.

Atunci începem să credem că era mai bine să renunțăm la acea discuție, care a devenit în final foarte neplăcută. Continue reading →

Realul cuvintelor (concretul abstract)

Cuvintele circulă liber, sperând întotdeuna să atingă coarda sensibilă a celui vizat, sau măcar să atragă puțin interes.

Ne permit sau nu să ne creionăm pe noi înșine, la modul cel mai real, motivul posibilei neclarități fiind acela că interpretarea lor se face diferit, percepția interlocutorului fiind uneori complet alta decât cea scontată.

Și totuși, deși cuvintele eliberează, să nu uităm că luminozitatea lor este dată de vocea, tonalitatea, momentul și precizia cu care sunt folosite. Și, desigur, de capacitatea celuilalt de a le descifra adevăratul sens.

Ele stimulează gândirea, declanșează luarea unei poziții, inspiră, zdruncină, irită, entuziasmează, emoționeazaă… sau nu!

Cel mai dureros e faptul că tot ele, cuvintele, demoralizează. Și acesta e un lucru care ar trebui să ne îngrijoreze atât de tare, încât să ne determine să luăm măsuri. Continue reading →

Amânări și evitări

Te-ai gândit de ce… deși vrei să arăți mai suplă, să ai un ten mai fin, să nu mai ai “colăcei”, să atragi omul care îți place de mult, sau să citești admirație în privirea celui cu care ești… toate acestea nu se întâmplă deloc?

Ești dezamăgită de tine și te uiți cu jind la cele care au un corp bine proporționat, spunând că sunt norocoase pentru că au fost “dotate” de la mama natură cu așa corp, sau că au o viață atât de relaxată comparativ cu tine.. ?!

Te încurajezi spunând…”cine mă place, mă place și așa”, sau “oricum, nu mai sunt atât de tânără, am copii… și multe alte realizări”, așa că refuzi să mai pierzi timpul gândind la toate-acestea… și eviți subiectele referitoare la aspectele care te deranjează?! Continue reading →

Despre oameni frumoși, cum toți suntem! (sau vrem să fim…) ;)

Când vezi un om cu un aspect plăcut, prima impresie este aceea că este bun și frumos. Dacă îți și zâmbeste, te bucuri și crezi și mai mult că ți-ai făcut o părere corectă.

Într-un fel ai dreptate, pentru că unii nu sunt în stare nici să zâmbească, chiar dacă tu o faci. Au acumulat atât de multă ură, tristețe sau dezamăgire, încât fața li s-a împietrit. Dacă se vor elibera sau nu de toate aceste energii negative, depinde în cea mai mare măsura de ei.

Sunt alții care zâmbesc “frumos”, dar falsitatea le invadează toți porii, și zâmbetul se schimonosește ilar.

Și-atunci, cum arată un om cu adevărat frumos? Știm să-l deosebim de ceva cu formă, dar fără fond? 😉 Continue reading →

Lumina și culoarea vieții

Cine îți dă optimismul fiecărei zile? De unde îți iei tu forța de a merge mai departe?

Fiecare om are tacticile lui, atunci când este vorba despre recăpătarea forței mentale.

Pentru unii este suficient să asculte muzica preferată, pentru alții să evadeze în mijlocul naturii, sau poate doar să plimbe animalul de companie. 🙂

Deși poate suna ciudat, deoarece nu indică a fi remediul potrivit- cel puțin nu din perspectivă acustică :D- zbenguiala cu copilul tău (sau orice altă activitate care stimulează prezența și implicarea lui) poate fi la fel de “tămăduitoare”, pentru că un copil e plin de imprevizibil- și acest fapt revigorează.

Naivitatea, spontaneitatea, șotiile, stilul lui per total, la care se adaugă farmecul copilăriei, toate acestea completează tabloul în care energia și dinamismul sunt prezență absolută. Și, precum bine se știe, starea emoțională este molipsitoare! 😉 Continue reading →

Follow

Follow RealDreams