Nu, nu urmează să scriu o rețetă pentru vreo mâncare, este doar un Smiley.. imaginar. Dacă și tu vrei să crezi! 😉 Pentru că nici ceea ce vezi sau auzi nu reflectă strict realitatea, dacă ești puțin mai atent…
Crezi că este greu să îți dai seama cât de bine se înțeleg cei din jur? Ei se prezintă ca fiind prieteni sau colegi buni, ori parteneri cu o relație de cuplu solidă. Cât de adevărat este?
Poate vei găsi aici câteva răspunsuri la întrebarea pe care sigur ți-ai pus-o de câteva ori, cel puțin gândindu-te la prietenii apropiați sau alți membri ai familiei.
O relație bună între membrii unui grup, ai unei familii, colegi de serviciu sau între amici se poate “decoda” destul de ușor analizând momentele când se râde. Barometrele ar putea fi: cât de dese sunt aceste momente, cât de sincere, firești sau spontane, și nu în ultimul rând cât de mare este gradul de permisivitate dintre membrii acelui grup.
Este bine, de asemenea, să se țină seama în ce context apare acea glumă (situație) la care se râde! Când este șeful prin preajmă, și vrea să păstreze aparența unor relații armonioase :D, când vine o persoană nouă oficială poate), sau.. pur și simplu când este ceva haios?! 🙂
Apoi.. ce anume este considerat hazliu? Este o glumă forțată sau una care vine de la sine, datorită situației de moment? Este una creată special pentru a detensiona oamenii, sau una cu tentă ironică, menită a atenționa și eventual a remedia o situație?
La serviciu (și nu numai) umorul înlătură tensiunea, îndepărtând- ca întotdeauna- hormonii stresului. În același timp, poate reflecta abilitatea conducerii și confortul emoțional al tuturor celor prezenți.
Dar dacă liderul grupului este o persoană anxioasă, dominată de starea de nemulțumire și neliniște permanentă, va transfera cât de curând membrilor grupului acele sentimente dezagreabile.
O figură crispată, care nu poate zâmbi cu ușurință, poate confirma existența unor probleme personale ori a unor reticențe vis a vis de glumele spuse, sau chiar dezaprobarea totală a persoanei de față.
Pe de altă parte, folosirea abilă a umorului poate înlătura conflictele și dezacordurile, mesajele pozitive relaxând atmosfera. Un lider cu inteligență emoțională apelează cu ușurință la umor și transmite sentimente agreabile, schimbând contextul- neplăcut deseori- al situațiilor.
În general, în prezența unei persoane dificile oamenii își schimbă atitudinea, interiorizându-și sentimentele, în timp ce, în prezența alteia pozitive, care emană veselie și toleranță, oamenii se exteriorizează și îi caută plăcuta prezență.
De multe ori nu înțelegem de ce unii oameni ne evită, deși părerea noastră despre atitudinea personală este una bună.
Poate vorbim prea mult despre noi și problemele noastre acute, poate suntem atât de serioși încât obosim și “întunecăm” încăperea, poate nu dăm senzația că ascultăm cu atenție ceea ce ni se transmite, pentru că privim “în gol” și nu manifestăm empatie în privire și vorbe, poate.. sunt zeci si zeci de motive!
Sunt oameni care, vrând să facă o impresie bună, zâmbesc sau râd aproape continuu, sperând să emane bucurie și poftă de viață, sau să dea impresia că viața le e frumoasă, când în sufletul lor e un mare gol și ochii sunt stinși. Sunt oameni care aproape că ajung să se mintă și pe ei înșiși.
Și acesta este un motiv pentru care poți fi evitat (dacă te încadrezi în această nouă categorie.. 😉 ), deși vrei exact contrariul.
Desigur că e bine să nu te lamentezi și să zâmbești vieții (la vederea unui copil sau unui animal draguț și pufos :), la o glumă bine spusă), dar nici să exagerezi cu veselia imaginară nu ajută nimanui; nici măcar ție!
Căci, până la urmă, dacă nu îți rezolvi temerile și grijile, acestea nu dispar, iar acea poftă de viață “indusă” nu va fi credibilă, oricât te-ai strădui s-o ascunzi. Oglinda sufletului spune tot ce e de spus.
Și.. lasă măcar loc de interpretări, decât să te confesezi fiecărui străin de pe stradă, și “dă Cezarului ce-i al Cezarului” :), în cazul nostru- spune ce e de spus cui trebuie spus 😉 !
O să spui: ok, nu pot să zâmbesc fara sens, nu e bine nici să mă exteriorizez, atunci ce ar trebui să fac???
Nu vreau să te amețesc cu teorii despre ce e bine sau rău; scopul meu e- ca de fiecare dată- să prezint realitatea, văzută din punctul meu de vedere, pentru a lua atitudine.
Zâmbetul ne dă o stare de bine, fiind ca o armă de apărare a sistemului nervos, iar râsul se spune că e precum un medicament. El destinde, eliberează stresul, înlătură plictiseala, oboseala și inhibiția.
Nu cred că trebuie să ne cramponăm a ne da seama cât de bine o duc toți cunoscuții noștri, dar nici să credem tot ce ni se spune, mai ales dacă suntem implicați în acea relație.
Până la urmă fiecare acceptă să fie alături de cine îi place, chiar dacă acela este posac și îi întunecă și lui ziua, fiecare stă la serviciul care i se pare convenabil și are prietenii pe care îi merită- falși sau sinceri, deschiși sau prefăcuți. Pentru că prietenii ni-i alegem singuri.
Aceasta nu e o pledoarie pentru a vă accentua atenția față de relațiile din jur, ale celorlalți, sau ca “să vă bagați unde nu vă fierbe oala”, ci pentru a da de gândit și a deschide bine urechile care vor să audă despre falsitatea sau realul relațiilor pe care le avem cu ceilalți, în vederea “restabilirii” lor.
“Minciunile sunt adevărurile mincinoșilor” (Valeria Mahoc), dar nu înseamnă că trebuie să le credem și noi…:D
Totodată, pentru a fi mai atenți la semnalele din jurul nostru, la oamenii care ar trebui sau nu să ne înconjoare, dar și pentru a îmbunătăți pe cât posibil relațiile cu prietenii, subalternii, copiii.. amintindu-ne mai des că zâmbetul sau râsul sănătos, spontan și firesc, este o binecuvantare atât pentru cei implicați cât și pentru privitori.. Pentru că râsul e molipsitor și antrenează mulți mușchi.
Începând din 11 ianuarie 1998, la inițiativa doctorului indian Madan Kataria, s-a sărbătorit prima Zi mondială a râsului. În urma studiilor sale științifice, savantul a scris și un articol intitulat “Laughter, the Best Medicine” (“Râsul, cel mai bun medicament”) în care se menționau beneficiile râsului asupra sănătăţii mentale şi fizice.
De atunci, s-a stabilit sărbătorirea anuală a Zilei râsului în prima duminică a lunii mai, pentru că este mai cald… Așadar, anul acesta se va sărbători pe 5 mai.
Și, pentru că specialiștii spun că râsul scade tensiunea și garantează un somn liniștitor, ar fi bine să îl luăm în serios! 😉 🙂 Poate așa vom îmbunătăți și relațiile cu cei din jur, sau cel puțin îi vom încuraja să își îmbunătățească starea de spirit. 😉 🙂
Și, apropos, Madan Kataria este autorul cărții “Laugh for No Reason”, susținând în cadrul cursurilor yoga terapia prin râs, în care se combină exercițiile de râs cu respirația tip yoga, de unde și numele “Laughter Yoga”. După numeroase cercetări științifice, s-a descoperit că al nostru corp nu percepe diferența dintre un râs prefăcut și un râs adevărat, motivat. Numai că mintea nu ne lasă să facem orice… 🙂
Poți afla mai multe despre acest subiect accesând link-ul următor: http://wordsmith.org/chat/laughter.html (în limba engleză).
Și totuși.. poate e bine să ai un motiv când râzi (sau zâmbești, după caz), ca acesta:
“-Bunicule, pe tine te-a făcut Dumnezeu?
-Da, draga mea, Dumnezeu m-a făcut, răspunde bunicul.
Câteva minute mai tarziu, fetița își întreabă din nou bunicul:
-Bunicule, dar pe mine tot Dumnezeu m-a făcut?
-Da, draga mea, răspunde bunicul.
Timp de câteva minute, fetița îl studie pe bunic, iar apoi se uită la reflexia ei în oglindă. Bunicul ei se întreba ce-i trecea fetiței prin minte.
Într-un sfârșit fetița zice:
-Știi ceva, bunicule? Dumnezeu face o treabă mai bună în ultimul timp. “ (www.avocatnet.ro)
A fost prima oară când ai zâmbit azi? 🙂 😀
Sper că nu! 😉
