Amnezie de viață..

apusPl

Viața e doar una. Știm asta, dar ne amintim rar.

E greu de înțeles de ce se întâmplă să devenim amnezici tocmai când e vorba de lucruri importante: vorbe blânde, încurajări, zâmbete, îmbrățișări..

Uităm de cadouri simple oferite din inimă, de săruturi sau flori.. Uităm să dăm speranțe celor greu încercați de viață, sau o facem fără o adevărată implicare emoțională.

Dar oare chiar uităm, sau o facem voit, dintr-o prea mare dorință de autoprotecție? Sau pentru că îl așteptăm pe celălalt să ia inițiativa?

Să fie prea multă teamă de dezamăgire, orgoliu, sau dezinteres?

Deseori motivăm cu frica de a nu oferi prea mult, uitând că și a oferi este o șansă pe care nu toți o au..

Și uite-așa.. uităm că fiecare zi e o nouă șansă de a oferi o mângâiere, un sărut, o îmbrățișare, un cuvânt la care cineva speră de mult timp, în tăcere.

Uităm să fim buni exact când ceilalți au cea mai mare nevoie de bunătate. Uităm să fim oameni. Uităm că avem suflet..

Doar citind despre toate acestea dăm dreptate și înțelegem importanța lucrurilor ‘mărunte’, ca și cum am avea nevoie să ni se amintească mereu și mereu totul, ca unui bătrân bolnav de Alzheimer.

Să ne oprim  puțin și să răspundem câtorva întrebări care par foarte simple, la prima vedere:

Când ai spus ultima dată omului iubit ce simți pentru el? când l-ai alintat, folosind cuvinte frumoase, numai de voi știute și-acceptate?

Când ai avut ultima idee spontană și ai impresionat omul drag așa de tare, de te-a privit apoi ca pe un demiurg?

Când ai vrut doar să stai lânga ea/el  și să vorbiți împreună despre nimic, dar v-ați spus totul? Cât de mult timp iți petreci zilnic pentru a-l întreba cum se simte sau doar pentru a-i analiza expresia feței, ca să-i citești gândurile, visele sau zbuciumul?

Și când o să-ți faci timp, dacă ziua de mâine nu mai vine??

Doar astăzi e un Azi, iar mâine.. poate-i doar un Mâine ce-ntârzie să vină..!

PS.: Trezește-te din adormire și fă un pas spre cel de lângă tine! Numai așa nu vei avea păreri de rău și vei crea o nouă amintire, chiar dacă tu sau el intrați în nemurire.

*Dedicat celor amnezici de viață. Cei cu ‘memoria’ bună se pot autoexclude. 

Comments

comments

This entry was posted in cunoastere interioara, motivatie on by .

About Simona Gîrbea

Nascuta la 19 septembrie 1976, in localitatea Starchiojd, judetul Prahova. Am absovit Liceul Pedagogic din Ploiesti, promotia 1995 si..am profesat la inceput ca educatoare, iar mai tarziu ca institutor I, avand gradul didactic II. Licentiata in comunicare si relatii publice, promotia 2007( Facultatea de Litere, Bucuresti). Indragostita de domeniul psihologie, disciplina studiata atat in liceu cat si in facultate, dar si de comunicarea eficienta dintre oameni, in ultima perioada am devenit din ce in ce mai preocupata de stapanirea unor cunostinte mult mai vaste in aceste doua domenii.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *