Iubirea.. atât de puternică, și totuși atât de fragilă! Cu cât trec anii, cu-atât înțelegem mai bine sintagma ce-o definește a fi “obiect de porțelan”..
Iubim în atât de multe feluri, încât uneori ne e greu să înțelegem cum un singur om poate fi așa de complex..
Iubim tumultos, gata să răsturnăm munții, iubim lin sau poate chiar copilăresc. Iar alteori iubim orbește (și parcă fără scrupule..) și spunem că iubim intens! 🙂
Iubind, prindem aripi, dar uităm că nu suntem tocmai îngeri și.. mai mereu cădem. Ușor, încât ne dăm oarece timp să ne revenim, sau brusc și imprevizibil, încât nu se poate să nu producem zgomot. Și ne rănim în profunzime.
Și totuși, sunt situații în care, dacă suntem suficient de sinceri cu noi înșine, înțelegem că am iubit doar noțiunea de iubire, nu omul ce era lângă noi. Căci imaginația și realul nu se contopeau; ba mai mult.. se respingeau reciproc.
Acceptarea acestui adevăr va aplana căderea, mental, îmbrățișând sinele rănit.
Și într-o zi, când starea de reverie se va spulbera complet și vom fi capabili să diferențiem aștepările de neașteptări, ne vom trezi la realitate.
Și vom vrea să trăim frumos, de data aceasta după un scenariu ceva mai pământean.
Nu spun că ne vom opri din a trăi spontan, ca să analizăm situația și să clarificam daca stilurile de viata se potrivesc perfect pentru o convietuire, dar ne vom ajusta cumva speranțele, încercând să le potrivim pe calapodul ființei noastre.
Când vom înțelege ce vrem și vom ști că merităm mai mult, când ne vom gândim la ce avem noi nevoie, și nu doar la ce să facem ca să îl mulțumim pe celălalt, atunci vom fi pregătiți să întâmpinăm iubirea și să o trăim.
Să o îmbrățișăm cu tot sufletul, să ne-o asumăm și să o lăsăm să ne împresoare..
Mai simplu spus, o să-i dăm voie să-și facă de cap, cum știe ea mai bine..! 😉
Abia atunci o să putem primi și oferi fără a ne gândi când, cum și de ce; fără zorzoane copilărești și.. mai presus de cuvinte.
O iubire bazata pe fapte reale, plină de magia noului și entuziasm, dar axata pe înțelegere, toleranță si blândețe. (Și cine știe câte multe alte ingrediente frumoase, nebănuite și necunoscute încă minții omenești..! 🙂 )
O iubire în care cadoul cel mai de preț pe care îl poti oferi și primi va fi mirajul de a fi tu însuți.